Vineri, 12 decembrie, de la ora 18:15 Narcis POPESCU îl are ca invitat pe conf. univ. dr. CĂTĂLIN RAIU, Facultatea de Administraţie şi Afaceri, Universitatea din București și vicepreşedintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
... religia nu a ținut pe nimeni pe loc. Dimpotrivă, religia a fost un vehicul de alfabetizare, în primul rând, de culturalizare, de deschidere a orizonturilor și este, mai mult decât orice, un spațiu al libertății de credință. Credința se răsfânge asupra noastră și este un spațiu al antreprenoriatului de sine... spiritul protestantismului invită la muncă, la risc, el naște ulterior și liberalismul, care este umbrela capitalismului, așa cum îl înțelegem astăzi… în secolul XX vorbim despre o rețetă capitalistă care a fost unanim acceptată ca fiind cea bună, cu excepția spațiilor totalitare, din care și România a făcut, din păcate, parte…. riscul este termenul, de fapt, central în liberalismul economic și mai puțin să fii dependent de un stat, un stat care nu exista în America de exemplu în secolul XVIII, nici în secolul XIX nu exista, ci exista de fapt o piață liberă, constituționalizată, în care oricine, chiar un newcomer din Europa surprins de o stare economică precară, dar având un bagaj de risc în spate, mergea să își îndeplinească visul american. Nu e un vis doar economic în sens capitalist, e un vis antreprenorial…există o predilecție între protestantism, pe de-o parte și acest pachet doctrinar liberalist și capitalist, pe de altă parte, iar zona catolică și ortodoxă nu au influențat la fel de puternic spiritul capitalist.
... să dăm exemplul Papei Pius al IX-lea, care la 1864, deci când Alexandru Ioan Cuza era pe tron în România, are un document, Syllabus Errorum, în care trece în revistă erorile modernității și liberalismul, care sigur, e asociat capitalismul, este printre erorile pe care acesta le remarcă și le spune credincioșilor catolici să nu urmeze această rețetă pentru că este o rețetă individualistă…în zona protestantă și asta se vede foarte clar și astăzi, dacă ne uităm la comunitățile protestante tinere, evanghelice, ideea de a muncii pentru tine este o virtute, mai mult decât în catolicism sau în ortodoxie, pentru că acumulând pentru tine îi poți ajuta și pe ceilalți. Întâi mă ajut pe mine ca să am suficiente resurse încât să îi atrag și pe ceilalți într-un anumit ritm al bunăstării. Pe când în zona cealaltă a Europei catolică și ortodoxă, le discut la pachet pentru că sunt mai apropiate, comunitatea e mai importantă, familia e mai importantă, satul e mai important, comunitatea parohială e mai importantă și atunci, acest spirit individualist de antreprenori de tine însuți, mai degrabă, e mai temperat.
... în Europa avem o comunitate evreiască care circulă de-a lungul perioadei medievale până când se stabilește în această zonă centrală și est-europeană - Belarus, Ucraina, Nordul României, Polonia, chiar Germania și face lucrul ăsta pentru că nu este permis să devină proprietară pe pământuri…uitându-ne la modul în care comunitatea evreiască se dezvoltă și faptul că își permite, conform doctrinei, să ofere bani cu împrumut așteptând o bândă, pentru că este permis în religia iudaică, dar în cea creștină, mai degrabă nu, Biserica Catolică dezvoltă, să spunem, un sistem de bănci camuflat în entități de întrajutorare socială. De aceea, primele bănci catolice din Italia se numesc Monte di Pietà, sunt de fapt niște trust funds în care biserica invită și pe alții să aducă resurse pentru a-i sprijini pe cei defavorizați.
... am văzut foarte mulți ortodocși români, ca să nu mai vorbim de cei americani, care sunt extrem de prosperi din punct de vedere financiar și chiar înzestrați cu spirit antreprenorial. Ortodoxia nu e o povară pentru ei în sensul ăsta, cred că nu e nici un impuls, ci mai degrabă e vorba de o cultură de tip antropologic, adică un strat de culturalizare, educație, devenire istorică, de acces la resurse care să te facă să te descurci din punct de vedere economic sau să prosperi…există o comunitate întreagă de armatori greci și generația a nu știu câta de emigranți ruși care sunt de succes în America încă din secolul XIX… deci, ortodoxia nu exclude îmbogățirea, o privește din perspectivă duhovnicească destul de detașat, nu este o poruncă să te îmbogățești cum este în liberalism. În liberalism a te îmbogăți este o poruncă, în sensul secular al termenului. Nu este o povară îmbogățirea, în măsura în care știi să distribui din avutul tău celorlalți. Pentru că noi ne mântuim în comunitate, având grijă unul de celălalt, nu ne mântuim de unii singuri.
... de exemplu, în America, se calculează periodic impactul în Produsul lntern Brut al elementului religios. Adică tot ce înseamnă implicarea comunităților religioase cu salariile preoților, pastorilor, etc., cu acțiunile caritabile pe care aceștia le desfășoară, cu școlile pe care le susțin, sunt evaluate undeva la 10 - 12% din PIB. Este foarte mult. Dacă am face și noi acest exercițiu în România sau în alte țări din Europa, poate nu foarte seculare cum e Olanda sau Marea Britanie, dar alte țări precum Polonia sau Italia, o să vedem că elementul religios are o însemnătate importantă în PIB-ul unei națiuni. Cu alte cuvinte, rugăciunea are valoare economică. Când spun rugăciune, mă refer la manifestările religioase în sensul larg al termenului. Nu este ceva de tip medieval care ne stă în cale atunci când vrem să ne dezvoltăm din perspectivă seculară, ci este ceva ce trebuie înțeles ca fiind întrepătruns în societate. Și ea, câteodată potențează, într-adevăr, ideea economică, altădată potențează această idee de filantropie, de a ajuta pe celălalt, lucruri pe care le face biserica instituțional, dar le facem și noi, cu titlul de membri ai bisericii, individual, este a-l atrage pe celălalt în economie, a-l ridica dintr-o stare de mizerie, câteodată și de a-l face parteneri cu ceilalți. Este un efort economic, până la urmă, pe care biserica îl face, aproape, reflexiv, pentru că este natura ei să facă lucrul ăsta și care are o mare pondere în ceea ce înseamnă economie și bunăstarea generală. Și noi ar trebui să ținem cont de lucrul ăsta și eventual să îl potențăm și mai mult, dacă putem. Americanii asta fac. Pentru ei este o obsesie deja, ideea de libertate religioasă care îți facilitează schimburi economice, culturale, ajutorarea celorlalți și sensul ei în economie. Sunt foarte multe biserici evanghelice americane care se întrunesc pentru a discuta teme de credință, dezbat Scriptura, încearcă să înțeleagă un anumit pasaj și partea a doua a întâlnirii este discuție despre business.
***
Credit foto: Arhiva emisiunii „Alchimia banilor” - Raluca AMZĂR
***
ECHIPA EMISIUNII:
DOCUMENTARIST
- Giorgiana ŞUŞURINCĂ - ENACHE
JURNALIST TV
- Bernard TATOMIR
MODERATOR & REALIZATOR
- Narcis POPESCU
PRODUCĂTOR
- Raluca AMZĂR
https://www.facebook.com/fanTVR1
