Costume de scenă, manuscrise, fotografii, afișe și obiecte care au traversat mai bine de un secol de istorie spun povestea teatrului românesc într-o serie de 10 episoade, la TVR 1. În fiecare vineri, de la ora 11:30, telespectatorii sunt invitați la o călătorie de 10 minute prin patrimoniul Muzeului Teatrului Național București.
O tunică purtată de George Vraca într-un spectacol care a făcut istorie, primul contract al actorului Ion Manolescu cu Teatrul Național, panouri care îl înfățișează pe Matei Millo în diferite personaje, costume, scrisori, manuscrise și fotografii de epocă. Fiecare obiect păstrat în Muzeul Teatrului Național București are propria poveste și, împreună, toate recompun istoria teatrului românesc, de la începuturile sale până aproape de contemporaneitate.
TVR 1 îi invită pe telespectatori să descopere această lume într-o serie de 10 episoade, difuzate în fiecare vineri, de la ora 11:30. Timp de 10 minute, fiecare ediție deschide o nouă filă din istoria scenei românești și a marilor personalități care au construit-o.
Colecția Muzeului Teatrului Național cuprinde cărți, manuscrise, tablouri, costume, fotografii, afișe, documente și numeroase alte obiecte care păstrează memoria spectacolelor și a artiștilor.
În septembrie 1942, din inițiativa lui George Franga și cu sprijinul lui Liviu Rebreanu, s-a deschis primul sediu al Muzeului Teatrului Național, în corpul de clădiri de lângă Naționalul de pe Calea Victoriei. Astăzi, intrarea hotelului Novotel amintește de acel loc, reproducând fațada fostului Teatru Național.
De la Regina Maria la marii actori ai scenei românești
Muzeul poate fi descoperit astăzi și prin vizitele ghidate organizate în cadrul expoziției „Regina Maria la teatru”, construită în jurul unei spectaculoase rochii cu o trenă de aproximativ patru metri, realizată dintr-o țesătură cu fir de argint și broderie de mătase.
„Cercetarea ne-a condus la ipoteza că rochia ar putea fi legată de participarea principesei Maria la ceremoniile de încoronare a țarului Nicolae al II-lea, desfășurate la Moscova în 1896. Stilul ei corespunde perioadei, însă nu am identificat până acum o sursă care să confirme că a fost purtată cu acea ocazie. Alături de rochie sunt prezentate costume purtate de actori importanți, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, ai secolului XX, precum și documente legate de spectacole și de biografiile actorilor. De aici, firul expoziției ne conduce către specificul colecției noastre, istoria teatrului românesc”, spun muzeografii.
Expoziția le oferă vizitatorilor și posibilitatea de a descoperi ceea ce se întâmplă înainte ca un spectacol să ajungă în fața publicului. Pentru grupurile de elevi, vizitele urmăresc traseul de la manuscris și repetiții până la decor și costume și aduc în prim-plan meseriile mai puțin vizibile din spatele scenei.
„Am considerat relevant să includem în prezentarea expoziției și imagini care să arate starea lor înaintea și în timpul intervențiilor de restaurare. Astfel, vizitatorii pot înțelege ce presupune restaurarea și câtă muncă este necesară pentru ca un bun cultural să poată fi expus. Încercăm să le arătăm și că salvarea patrimoniului nu se încheie odată cu restaurarea. Ea continuă prin supravegherea stării de conservare și prin asigurarea unor condiții potrivite de expunere și depozitare”, explică muzeografii.
Un contract din 1907 și tunica lui George Vraca, mărturii ale istoriei
Înființarea muzeului datează din 1942, iar colecția sa permite astăzi reconstituirea unor momente importante din evoluția teatrului românesc. Printre documentele păstrate se află primul contract al actorului Ion Manolescu cu Teatrul Național, semnat în 1907, care marchează debutul său pe scena Naționalului, după ce Alexandru Davila îl remarcase într-un spectacol al Conservatorului și hotărâse să îl aducă în trupă.
O altă piesă spune povestea unuia dintre spectacolele memorabile ale anilor ’40: tunica purtată de George Vraca în „Din jale s-a-ntrupat Electra”, la prima montare a piesei pe o scenă din România, în 1943. Actorul interpreta trei personaje – Ezra Mannon, Orin Mannon și Adam Brant. Deși montat în plin război, spectacolul a avut peste 100 de reprezentații și a fost unul dintre ultimele prezentate în vechea clădire a Teatrului Național de pe Calea Victoriei, distrusă în bombardamentele din august 1944.
„Poate că un contract și o tunică par să nu aibă multe în comun. Ambele ne arată însă cât de diferite sunt mărturiile prin care putem reconstitui istoria teatrului și poveștile mai puțin cunoscute din spatele marilor spectacole”, adaugă specialiștii.
Donațiile au avut, de asemenea, un rol esențial în constituirea colecției. George Franga îi căuta pe actorii în vârstă și pe urmașii artiștilor pentru a salva fotografii, costume și alte mărturii care riscau să dispară. În prezent, una dintre prioritățile muzeului este realizarea evidenței analitice a patrimoniului existent, de la descrierea și fotografierea fiecărui bun cultural până la evaluarea stării sale de conservare.
150 de ani de teatru, povestiți prin obiecte
Colecția muzeului păstrează mărturii despre personalități care au marcat scena românească, dar și despre transformările prin care teatrul a trecut de-a lungul timpului.
În foaierul Sălii „Ion Caramitru” sunt expuse cinci dintre cele 13 panouri pictate de Alexandru Nicolae Elliescu și păstrate în colecția muzeului. Acestea îl înfățișează pe Matei Millo în diferite personaje și au fost realizate după fotografii de epocă ale lui Carol Popp de Szathmári. Prin ele, publicul îl poate descoperi pe Millo drept unul dintre actorii care au contribuit la modernizarea jocului scenic românesc, înlocuind interpretarea declamatorie cu una mai firească.
Scrisorile Agathei Bârsescu vorbesc despre cariera sa europeană, dar și despre sentimentul de a fi fost uitată în propria țară. Aristide Demetriade poate fi redescoperit prin costumul purtat în „Hamlet”, alături de portretul realizat de Iosif Iser și de bustul semnat de Corneliu Medrea. Rolul interpretat pentru prima dată în 1912 l-a consacrat drept unul dintre marii actori ai generației sale.
Chiar și evoluția tehnică a teatrului poate fi urmărită prin patrimoniul păstrat: de la lumânări și lămpi cu ulei de rapiță la iluminatul cu gaz și, ulterior, la electricitate. Literele din bronz „T.N.” amintesc, la rândul lor, de dobândirea denumirii de „Teatru Național”, fiind montate pe frontispiciul clădirii de pe Calea Victoriei în 1875, în timpul directoratului lui Alexandru Odobescu. Prin costume, manuscrise, fotografii, scrisori și obiecte aparent mărunte, trecutul scenei românești capătă chip și poveste.
„Prin asemenea povești și legături pe care le facem între obiectele expuse în timpul vizitelor ghidate, istoria teatrului nu mai rămâne o simplă succesiune de date și nume, ci devine vizibilă prin patrimoniul Muzeului”, subliniază muzeografii.
Seria dedicată Muzeului Teatrului Național București are 10 episoade și poate fi urmărită în fiecare vineri, de la ora 11:30, la TVR 1.
Credit foto: tnb.ro
