Mâncăruri rafinate, gurmanzi satisfăcuți și mirodenii sofisticate. Întotdeauna oamenii și-au dorit să guste preparate speciale, realizate de masterchefi de top. Cu prețuri pe măsură, aceștia au realizat produse de calitate, cu ingrediente alese.
Printre ”sofisticărelile” pe care le adaugă maeștrii în bucatele lor speciale, se numără și șofranul, unul dintre cele mai scumpe condimente din lume. Doar câteva fire din acest prețios condiment, pus în mâncare, transformă totul într-un apetisant produs.
Șofranul, denumit Aurul Roșu, este obținut din delicata plantă violet Crocus sativus, confundat adeseori cu gingașa noastră Brândușă. Ambele aparțin aceluiași gen, Crocus, din care fac parte și alte denumiri botanice.
Un kilogram din acestă mirodenie ajunge la mii de euro, fiind necesare până la 250 de mii de flori pentru recoltarea lui. Înflorește toamna, fiecare inflorescență produce trei stamine și nu pot fi culese decât manual.
Folosit pentru început, în Asia Mică la vopsirea țesăturilor, Aurul Roșu a fost răspândit de fenicieni în Mediterana. A apărut apoi, în Spania și India. Romanii stropeau cu șofran, paturile de nuntă, pentru a aduce noroc mirilor, dar îl foloseau și în scopuri medicinale. În mitologia greacă, Zeus dormea pe un divan acoperit cu șofran, iar la curtea regelui Ghilgameș, doar capetele încoronate aveau voie să își vopsească veșmintele cu el.
Legenda spune că, zeii au fost împotriva iubirii dintre Krokos, un războinic vestit și nimfa Similace. Krokos s-a sinucis, iar Similace și-a pierdut mințile. Demiurgii au regretat această împotrivire și le-au permis celor doi să retrăiască dragostea. I-au trasnformat în două plante denumite Similax Aspera și Crocus Stavius.
O altă legendă povestește despre Alexandru cel Mare. Ajuns în Cașmir, și-a așezat tabăra armatei, într-un luminiș cu iarbă bogată. Dimineața s-au trezit pe un pat de flori liliachii, ale căror pistile au colorat hainele acestora. Crezând că este vorba de o vrăjitorie, Alexandru cel Mare a părăsit Cașmirul, fără să mai poarte vreun război.
Șofranul este menționat în Papirusul Ebres din Egiptul Antic, dar și în Cântarea Cântărilor a lui Solomon, din Vechiul Testament. Egiptenii îl foloseau pentru a da gust mâncării, pentru a-și parfuma casele, băile și templele, dar și ca afrodisiac. Persanii l-au întrebuințat ca jertfă pentru Creatorii lor. În Grecia Antică îl utilizau pentru a nuanța părul în auriu, iar în frescele lor, arătau cum se recoltează. Era transportat din Afganistan, una dintre cele mai importante zone de cultivare a sa, spre Europa, pe celebrul Drum al Mătasii, împreună cu aurul și pietrele prețioase.
Sunt multe legende, povești și mituri despre această mirifică și delicată floare liliachie. Fericirea, dragostea, erotismul, forța, senzualitatea sunt date de puterile magice ale Aurului Roșu.
Cleopatra, reginene și regi antici, împărați sau aristocrați ai vremurilor trecute se îmbăiau în apă cu șofran. Rănile soldaților erau tratate cu el.
Datorită calităților sale, a fost mereu un simbol al prosperității și eleganței. Virtuțile sale spirituale, medicinale, culinare, dar și magice se întrepătrund cu istoria Aurului Roșu. De aceea și astăzi, șofranul este cel mai scump condiment.
Surse foto: pexel.com și misiuneacasa.ro
***
Un articol de Alice Săceanu
