În această vară, Jocurile Olimpice au adus sportul de elită şi eroii lui alături de inima ta!... Te-am provocat să intri în arena celei mai mari competiții! Să vezi, trăieşti, străluceşti lângă campioni, la Televiziunea Română - official broadcaster al Jocurilor Olimpice Paris 2024.
Trăim o vară fierbinte, cu zile lungi şi însorite, dar pentru sportivii din întreaga lume a fost vara celei mai mari competiţii. Din 26 iulie, la Televiziunea Română au început transmisiunile de la Jocurile Olimpice Paris 2024. Am fost alături de românii care ne-au reprezentat la Paris 2024, dar şi alături de marii sportivi ai lumii, în perioada 26 iulie – 11 august, în direct la TVR.
I-am provocat pe prezentatorii emisiunilor TVR să ne vorbească despre sport şi succesele sportivilor care i-au făcut să le bată inima cu putere, ce îi motivează să facă sport şi ce campioni de la noi sau din lume sunt favoriţii lor.
Laurenţiu Ciocăzanu, moderatorul emisiunii „Dincolo de alb şi negru” (TVR 1, sâmbăta, ora 17.00), ne-a vorbit despre legendele sportului românesc: Nadia, Hagi, Popovici, precum şi despre importanţa sportului în viaţa fiecăruia dintre noi.
Care este sportivul român pe care îl admiri?
Cred că ne gândim cu toții la Nadia Comăneci, care ne-a făcut mândri prin performanțele ei și la Olimpiadă, și la alte competiții internaționale. Cred că ne gândim la Hagi și la generația de aur a fotbalului românesc. Eu mă gândesc acum mai mult, pentru că trebuie să ne gândim și la ce se întâmplă în vremurile noastre, la David Popovici. La care, de altfel, se gândește multă lume. De ce? Nu pentru că a explodat într-un succes neașteptat, cumva apărut de nicăieri, ci prin forță a demonstrat că în acele competiții în care am câștigat. Cumva mi s-a părut ca o rachetă care apare de nicăieri și care rade totul în calea ei. Mi s-a părut o performanță stelară succesul lui David Popovici și, mai mult decât atât, e preferatul meu pentru că l-am ascultat vorbind. Și nu vorbește doar despre sport și despre ce înseamnă sportul sau despre succesul în sport. Vorbește despre viață, vorbește cu o maturitate incredibilă, vorbește ca un politician pe care merită să-l respecți, vorbește ca un tată, deși este un copil abia trecut de majorat. Important este că este un tânăr foarte, foarte matur în gândire și care, dacă e ascultat cu atenție de cei din generația lui poate reprezenta pentru ei un model. David Popovici este un model.
Ce moment din sport te-a emoționat?
Cel mai emoționant moment trăit de mine ca suporter, ca observator al fenomenului sportiv, a fost victoria României la Campionatul Mondial din Statele Unite 1994 împotriva Argentinei. Și chiar dacă ea n-a însemnat un succes care să se transforme într-o cupă câștigată, n-am câștigat Cupa Mondială, cu toate acestea, amintirea victoriei împotriva Argentinei lui Maradona și echipa puternică făcută de România, cu Hagi, Gică Popescu, Dorinel Munteanu și toată generația de aur, echipa generației de aur e atât de puternică încât a însemnat pentru mine în acel meci poate cel mai puternic moment ca suporter.
Care este amintirea ta preferată legată de sport?
Îmi aduc aminte multe faze când jucam fotbal. În general, ca mijlocaș, alergam foarte mult. Eram un fel de, să zic, Balaci sau Donose. Eu, fiind din Târgu Jiu și crescând în perioada Craiovei Maxima, eram evident îndrăgostit de marea echipă a Universității Craiova. Îi știam pe dinafară pe toţi, de la fundaș de atacanți. Spuneam că mi-a plăcut mult postura de mijlocaș, pentru că încercam să îi imit pe marii mijlocași de succes de la Craiova: Donose, Beldeanu, Balaci. Și asta făceam și eu în teren. Mi-a mai rămas în minte o fază: cred că era aici în București, undeva lângă Lacul Băneasa. Eram pe un teren de fotbal, jucam fotbal acum vreo 10, 15 ani și îmi aduc aminte că am reușit o foarfecă superbă. Să faci o foarfecă nu e un lucru ușor și o poți face în multe feluri. Și chiar a fost o foarfecă peste cap. Am lovit mingea cu piciorul sărind peste cap în aer, după care am căzut pe bitum. Nu mi s-a întâmplat nimic, n-am avut nimic, înseamnă că am făcut o foarfecă bună, de succes și a fost și gol. Asta mi-a rămas în minte. Sunt multe faze de neuitat din perioada de sportiv amator.
Ce sport practici?
În copilărie și adolescență, am practicat, semi-profesionist, fotbalul. Am continuat să joc fotbal neprofesionist mult timp după aceea pe terenuri, pe maidan, în curtea școlii, între blocuri, la serviciu. După aceea am jucat tenis de câmp, tenis de masă chiar și handbal și volei. Cu siguranță, dacă mă țineam de fotbal, cred că era o pasiune de care aş fi fost mândru la final.
Ce le-ai spune românilor ca să facă sport?
Este foarte important ca noi, ca societate, să facem sport, pentru că sportul înseamnă sănătate, pentru că sportul înseamnă stare de bine, pentru că sportul înseamnă comunicare, socializare, pentru că sportul te face să uiți de multe greutăți. Pentru că sportul dă speranță! Îndemnul meu este ca oamenii să se gândească la sport ca la ceva care face parte din viața lor, așa cum se face cafeaua de dimineață sau cum se pregăteşte masa luată în familie sau cu prietenii, atunci când vrei să te simți bine, că îmbini aromele cu atmosfera. Sportul trebuie să facă parte zilnic din viața noastră!
Televiziunea Română a transmis Jocurile Olimpice de la Paris – cel mai grandios eveniment sportiv la nivel mondial, pe TVR SPORT, TVR 1, TVR 2 şi TVR Moldova. Pe posturile TVR, telespectatorii au urmărit emisiuni dedicate: legendele, prezentul şi viitorul olimpismului românesc s-au întâlnit în seriile „Învingătorii”, „Eroii” și „Speranțe”. Vlad Arhire şi Costin Deşliu au moderat la TVR 1 emisiunea „Vis la Paris”, la care au participat foşti şi actuali sportivi care ne-au reprezentat la JO şi antrenori ai acestora. Iar partenerii de dialog ai Irinei Păcurariu ne-au demonstrat cât de departe se poate ajunge prin „Forţa unui vis”.
