Simplă cochetărie sau accesoriu extrem de util, un evantai scoate, cu siguranță, orice ținută din anonimat.
Însă, în secolele XVIII, XIX, până spre finalul secolului XX, atunci când libertatea de exprimare a doamnelor și domnișoarelor era îngrădită, inventivele reprezentante ale sexului frumos se foloseau de aceste drăgălașe accesorii și pentru a transmite mesaje nonverbale.
Cel care a publicat, în 1797, la Londra, un ghid al conversațiilor prin intermediul evantaiului, a fost britanicul William Cock. Printr-o simplă mișcare, puteai transmite o întreagă frază. Persoanele care au studiat cu atenție inedita broșură, au putut, astfel, să discute fără ajutorul cuvintelor. Dacă urmai ghidul lui Cock, un evantai deschis larg semnifica: așteaptă-mă, evantaiul ținut lângă inimă: te iubesc, așezat la nivelul ochilor: îmi pare rău, un evantai lăsat să cadă: vreau să fim prieteni. Dacă o doamnă își ținea evantaiul pe jumătate închis, lipit de buze, domnul înțelegea că a obținut permisiunea să o sarute. Un evantai deschis, în mâna stângă, însemna o invitație la dans, în timp ce acest accesoriu pus pe obrazul stâng semnifica un refuz categoric. Închiderea treptată a unui evantai larg deschis era gestul cel mai așteptat de către junii care lansaseră o propunere de căsătorie. Puțini sunt cei care mai sțiu astăzi acel cod secret de demult, însă, evantaiele au și în prezent milioane de fani în toată lumea.
Inventat în urmă cu peste 5 mii de ani, acest mic obiect nu era în acele vremuri pliabil. Cea mai veche mărturie referitoare la existența firavelor accesorii a fost găsită în mormintele egiptene, câteva evantaie din aur cu pene de struț, fiind descoperite chiar în mormântul celebrului faraon Tutankamon. Primele exemplare create în Imperiul Roman erau din lemn, chinezii foloseau hârtia și penele, iar grecii, simple bucăți de pânză întinse pe rame. Varianta pliabilă a fost inventată în Japonia, în secolul 8.
Se pare că în Europa, evantaiul a fost adus pentru prima dată în secolul 13, de către cruciați. Aceste adevărate arme ale seducției, prin excelență feminine, au fost folosite de-a lungul timpului și de către domnii ceva mai îndrăzneți. Barbații cu rang înalt le-au utilizat încă din secolele XV - XVI, mai întâi în Franța, apoi, în Italia și în Anglia.
Roxana Iordache
Foto: Wikipedia/Muzeul Victoria&Albert Londra
