Cu o carieră artistică de peste 55 de ani, construită prin muncă și pasiune, a devenit un simbol al muzicii populare autentice.
Prin cântecele sale pline de dor, voie bună sau melancolie, a reușit să păstreze vii valorile tradiționale și să le aducă mai aproape de inimile oamenilor. Pentru el, muzica este mai mult decât o profesie – este un mod de a trăi și de a înțelege sufletul românesc.
De-a lungul timpului, a colaborat des cu Televiziunea Română, fiind invitat în emisiuni precum „Petrecere... cu cântec!” sau „Cântec și poveste”, unde a împărtășit publicului bogăția folclorului autentic sau deosebitele sale povești de viață, trăite în turnee sau la reprezentanții, împreună cu mari artiști ai țării.
În acest interviu, Ion Ghițulescu ne vorbește despre legătura sa cu publicul și despre amintirile care i-au marcat începuturile artistice.
Ce sacrificii sunt necesare pentru ca un interpret să păstreze și să promoveze autenticitatea folclorului?
Nu le-aș numi sacrificii, ci mai degrabă o dedicare continuă, asemenea unei prezențe constante la datorie, cu disciplină și devotament, ca la armată. Este nevoie de implicare totală pentru a rămâne fidel tradiției și pentru a transmite mai departe autenticitatea acesteia.
Ce loc ocupă folclorul în viața dumneavoastră de zi cu zi?
Nu am timp pentru altceva; acest gen muzical este hrana mea de toate zilele și încerc să transmit aceleași sentimente de dăruie și celorlalți. Este mai mult decât o parte din viața mea, este chiar esența ei.
Care au fost cele mai dificile momente din cariera dumneavoastră?
Meseria de artist trebuie practicată cu tot sufletul. Am crescut într-o familie fără posibilități materiale, eram un copil sărac, dntr-o comună de lângă Râmnicu Sărat, dar munca și perseverența m-au ajutat să îmi croiesc drumul. A fost greu, dar am rămas mereu alături de cântecul popular.
Care este o amintire dragă de la începuturile drumului în domeniul muzical?
Una dintre cele mai dragi amintiri pe care le am este de la vârsta de 9 ani, când am câștigat primul loc la un concurs de interpretare. Premiul a fost un televizor, un moment care mi-a adus o mare bucurie și care m-a făcut să cred în mine și în talentul meu!
Mulțumesc celor care au fost lânga mine permanent și cel mai mult, mulțumesc publicului!
Sursa foto: Arhiva emisiunilor „Cântec și poveste” TVR CRAIOVA, „Petrecere... cu cântec!” TVR 1
