"Eşti credibil ca profesor doar dacă nu eşti un diriginte ca în filmul ’Liceenii’. L-am admirat şi mai mult pe Ion Caramitru pentru ce a putut să scoată din acel rol ingrat’’, spune invitatul Danielei Zeca Buzura care, cu seriozitate şi sensibilitate a răspuns tuturor întrebărilor în ediţia "Mic Dejun cu un Campion" de sâmbătă, 13 mai, de la ora 10:00.
Profesor eminent, apreciat de studenţii Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, Ioan Stanomir este critic literar, publicist şi politolog, președinte al Comisiei Prezidențiale de analiză a regimului politic și constituțional din România (2008 - 2009), președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (2010 - 2012).
Am început cu această calitate, de pedagog, pentru că indiferent de alte preocupări, Ioan Stanomir are o părere tranşantă asupra misiunii şi imaginii unui cadru didactic ’’Eşti credibil ca profesor doar dacă nu eşti un diriginte ca în filmul ’Liceenii’. L-am admirat şi mai mult pe Ion Caramitru pentru ce a putut să scoată din acel rol ingrat’’.
Întâlnirea de sâmbătă, 13 mai, de la ora 10:00, este prilejuită de apariţia recentă a unei cărţi cu totul speciale, semnată de Ioan Stanomir: ’’Mama. Un jurnal al dragostei şi al despărţirii’’. "Nu există în literatura română o carte a mamei’’, remarca criticul literar Alex Ştefănescu. Acum este.
Vorbim despre un volum care a fost scris după dispariţia mamei sale. Cea mai frumoasă carte despre doliu scrisă în literatura română aşa cum apreciază mulţi cititori. Un jurnal afectiv, o elegie a dragostei de după despărţire, un du-te – vino între două lumi, cea de aici şi cea de dincolo de moarte, o intrigă a destinelor individuale proiectată ca o umbră lungă peste viaţa aşa cum a fost ea în comunism. ’’Mi-a fost greu în primul rând pentru că se leagă de experienţa personală şi pentru că, sunt convins, nu am scris-o singur. Tonul cărţii se datorează mamei mele. Este foarte diferit de tot ce am scris până acum şi am lucrat foarte mult. Aproape patru ani. Scrisul m-a eliberat într-un fel. Este un roman al iubirii şi al pierderii, două sentimente existenţiale, al pierderii şi al regăsirii’’. – mărturiseşte Ioan Stanomir.
Prietenul şi colaboratorul său, Angelo Mitchievici creiona în postfaţa ediţiei: ’’…Acest ‘jurnal al despărțirii’, cum îl numește autorul, este și un jurnal al regăsirii, dintr-o dorință de a reface toate drumurile cu mama, alături de ea, de a restitui sunetul unei vieți care s-a desfășurat în regimul discreției și modestiei, nu mai puțin cel al unui devotament tăcut. În cele din urmă, această carte reprezintă și un poem dedicat Mamei, nu atât printr-un lirism îndoliat și îndrăgostit deopotrivă, care traversează toate celulele firii, cât prin faptul că i se adresează cu adevărat ei, cu tot nespusul care vine după o despărțire. Ce rămâne când ți se ia totul? Cartea lui Ioan Stanomir răspunde indirect la această interogație destinală cu un singur cuvânt care se dilată în substanța emoționantă, vie, de o intensitate aproape insuportabilă uneori a textului: dorul’’. (Sursa: Editura Humanitas).
"Sunt un admirator al suprarealismului şi al romantismului. Sunt urme care rămân în noi de la fiinţele care nu mai sunt. Nu aş fi putut scrie aşa dacă nu ar fi existat în ’vis’ substanţa cărţii. Acestea sunt paginile în care ceva din mine se regăseşte în cele mai profunde trăiri. Cei care nu mai sunt cu noi, ne caută şi ne pot găsi. Nu sunt un spirit religios pentru că nu sunt un practicant dar nu sunt nici ateu. Sunt prudent în consideraţiile acestea. Dar sunt convins că viaţa noastră aici, este doar o parte dintr-un itinerariu mai lung. Nu pot descrie altfel’’ este mărturia de o cutremurătoare sinceritate pe care Ioan Stanomir o trăieşte în direct, rememorând dorul faţă de fiinţa cea mai preţioasă din inima sa.
O ediţie densă cu multiple ramificaţii ale discuţiei care ne poartă de la cele câteva – puţine – mărturisiri ale cotidianului personal, la consideraţii de substanţă despre perioada comunistă şi duplicitatea colectivă ca mijloc de rezistenţă, de la valorile teatrului românesc şi frumuseţea limbii române rostite neegalat de marii noştri actori, la politica românească, de la implicare şi renunţare, la comunitate, constituţie şi libertate, de la fericire, la pandemie şi mijloacele de inducere a fricii, de la epoca digitală, la lumile paralele.
Acest filon narativ expune în cele 50 de minute câteva referiri conţinute în numeroasele cărţi pe care Ioan Stanomir le-a scris cu hărnicie de-a lungul anilor, care au fost publicate la edituri prestigioase şi care, multe dintre ele s-au epuizat. Cu toate acestea noi vi le recomandăm. Cine ştie? Poate daţi peste ele prin anticariate sau prin librării sau la editori. Mai ales, vă îndemnăm să citiţi volumul ’’Mama. Un jurnal al dragostei şi al despărţirii’’ despre care am vorbit astăzi.
Aşadar, dintre titlurile semnate de el amintim: la Editura Nemira ’’Reacțiune și conservatorism’’ (2000), ’’De la pravilă la Constituție’’ (2002) şi ’’Conștiința conservatoare’’ (2004): la Editura Polirom în 2005 - ’’Libertate, lege si drept. O istorie a constituționalismului românesc’’; în 2008 la Editura Bastion - ’’Eminescu - Tradiţia ca profeţie politică’’ şi la Editura Curtea Veche - ’’Spiritul conservator - De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga’’. Colaborează cu Editura Humanitas la care, începând cu 2011, îi apar mai multe volume: ’’Umbre pe pânza vremii: Secvenţe de istorie intelectuală’’ (2011), ’’Junimismul şi pasiunea moderaţiei’’ (2013), ’’Rusia 1917: Soarele însângerat. Autocrație, revoluție și autoritarism’’ (2017), ’’La Centenar: Recitind secolul României Mari’’ (2018), ’’Aşteptând revoluţia: Pașoptismul şi vocile sale’’ (2019) şi ’’Mama. Un jurnal al dragostei şi al despărţirii’’ (2022). La aceeiaşi editură apare în 2018 volumul colectiv ’’Vin ruşii! 5 perspective asupra unei vecinătăţi primejdioase’’ în cadrul căruia semnează eseul ’’Umbra Rusiei’’.
Multe cărţi au fost scrise în colaborare cu nume de notorietate ca Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Paul Cernat împreună cu care a publicat: în 2001 - ’’În căutarea comunismului pierdut’’, Editura Paralela 45; ’’O lume disparută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici’’ (2004), ’’Explorări în comunismul românesc’’ în trei volume publicate în 2004, 2005 şi 2008 la Editura Polirom din Iaşi; cu Radu Carp semnează în calitate de co-autor ’’Limitele Constituției. Despre guvernare, politică și cetățenie în România’’ (CH Beck 2008) şi cu Angelo Mitchievici - ’’Teodoreanu reloaded’’ (2011, Editura Art) şi ’’Comunism inc.’’ (Humanitas, 2016). Sigur, nu ne-am propus o listă completă. Multe alte titluri, articole şi studii ar fi de consemnat.
Dar, relevant este faptul că am avut alături de noi un invitat care, cu seriozitate şi o mare sensibilitate a răspuns aplicat tuturor întrebărilor Danielei Zeca Buzura care, n-a ezitat nici de data aceasta, să descoasă şi pe faţă şi pe dos, un om ce merită să fie cunoscut şi apreciat pentru tot ceea ce face.
*** Emisiunea poate fi urmărită la TVR2, sâmbătă, 13 mai 2023, de la ora 10:00 (reluare luni, 15 mai ora 8:00); la TVRInternaţional sâmbătă, 20 mai 2023, de la ora 9:30; la TVRMoldova duminică, 14 mai 2023, ora 9:00; la TVRCultural, duminică, 14 mai 2023, ora 10:00 şi la TVR+.
Un articol de Ileana Ploscaru Panait
