Fotografiile vechi, de colecție, cuprind procesul de obținere a cânepii, de la cultivarea plantei până la obţinerea fibrelor şi tehnologia arhaică folosită în domeniu. Expoziția poate fi urmărită online.

 

Colecția de fotografii, realizate în județul Mureș, oferă o perspectivă unitară asupra unui întreg proces de cultivare și prelucrare a cânepii, împreună cu o amplă expunere a ceea ce presupunea o astfel de cultură privită în ansamblu și subliniind, totodată, utilitatea ei.

"Cânepa este una dintre cele mai vechi plante cultivate în ţara noastră, fiind utilizată în principal pentru obţinerea fibrelor folosite la confecţionarea ţesăturilor. Cantitatea de cânepă cultivată anual acoperea necesarul de îmbrăcăminte al unei familii şi necesarul pentru confecţionarea textilelor folosite în casă şi gospodărie. Ţesăturile de cânepă erau incluse şi în zestrea fetelor.

Începând cu anii '60 apare scăderea constantă a culturii acestei plante. Procesul lung şi obositor de cultură şi obţinere a fibrelor, precum pătrunderea materialelor textile industriale, au determinat, într-o oarecare măsură, eliminarea culturii.

Recoltarea cânepii, are implicaţii directe în calitatea fibrei. Culoarea, elasticitatea, duritatea şi rezistenţa sunt afectate de gradul de maturitate a plantei. În Transilvania, cânepa de vară şi de toamnă se recoltau separat, ambele fiind culese în momentul când planta ajungea la maturitate, în luna iulie - cea de vară şi în august cea de toamnă", au explicat reprezentanţii Muzeului Etnografic Reghin.

Sunt puțini cei care știu că tradiția cânepii datează de generații. România este singura ţară din Europa care cultivă cânepa pentru fuior, iar soiurile noastre sunt printre puţinele din lume care dau o fibră lungă, supranumită “fibra de aur”.

Cânepa este mai rezistentă şi mai durabilă decât orice alt material textil, chiar şi decat inul, rezultatul fiind că țesăturile din cânepă au viaţa mai lungă decat orice alt material textil natural. Totodată, în urma spălărilor repetate, aspectul țesăturilor se îmbunătățește, luciul natural şi calitatea de a reflecta lumina păstrându-se astfel foarte mult timp.

Pe lângă țesăturile din cânepă, împletitul sforii de cânepă, în structuri geometrice ce amintesc de o simbolistică veche de când lumea, reprezintă unul din meşteşugurile tradiţionale pe cale de dispariţie. Tocmai pentru că este un material care se lucrează cu destul de multă greutate, sunt foarte puțini artizani care mai prelucrează astăzi cânepa, chiar dacă obiectele artizanale realizate din banala sfoară de cânepă au o frumusețe aparte și reprezintă elemente decorative de real interes pentru iubitorii de tradiții. Tocmai de aceea, expoziția de fotografii ce înfățișează procesul de prelucrare a cânepii, reprezintă o ocazie inedită de a afla mai multe detalii despre un meșteșug pierdut în negura vremurilor.

Pentru a se afla tot mai aproape de iubitorii artei populare în perioada pandemiei, Muzeul Etnografic "Anton Badea" Reghin a prezentat periodic, online, numeroasele colecţii pe care le are în patrimoniu, ajungând astfel să ofere informații valoroase despre traiul zilnic din zona rurală a generațiilor care au trecut.

***

Sursa foto: Muzeul Etnografic “Anton Badea” din Reghin

Un articol de Irninis Miricioiu