În 30 mai, TVR Cultural le-a propus telespectatorilor drama tulburătoare „Cel mai iubit dintre pământeni” (România, 1993), o adaptare a romanului omonim lui Marin Preda, iar, în 2 iunie, pelicula „Mami” („Petite maman”, Franța, 2021), un film sensibil, care își propune „să dărâme barierele dintre părinți și copii”, vorbind despre rezolvarea traumelor transgeneraționale.
Joi, 30 mai, de la ora 22.00, TVR Cultural i-a invitat pe telespectatori la drama românească „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), o adaptare a romanului omonim al lui Marin Preda, semnată de Șerban Marinescu.
În distribuție sunt nume mari ale cinematografiei românești: Ștefan Iordache (în rolul lui Victor Petrini), Maia Morgenstern, Tora Vasilescu, Gheorghe Dinică, Dorel Vişan, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Ion (Nino) Anghel, Mitică Popescu, Colea Răutu, Mariana Mihuţ, Valentin Uritescu, George Constantin, Ileana Predescu, Ion Fiscuteanu, Ştefan Bănică.
Personajul principal al filmului este profesorul de filosofie Victor Petrini, care este ridicat de Securitate pe neaşteptate şi cu brutalitate, apoi arestat, din cauza unei scrisori pe care i-o trimisese un fost coleg de facultate, care se încheia cu o glumă pe care o tot spuneau cei doi colegi: „Aştept ordonanţele dumneavoastră”. Urmează o anchetă dură şi absurdă, în care este obligat să explice conţinutul scrisorii interceptate de organele de ordine.
În urma unui simulacru de proces, Petrini este condamnat la închisoare. Experienţele traumatizante prin care trece și la care este martor ca deținut și, apoi, momentele de după elibrare, când este angajat ca hingher, în bătaie de joc, îl fac pe Petrini să se gândească mai mult la sensurile filosofice ale vieţii.
„Cel mai iubit dintre pământeni”, operă în trei volume, este ultimul roman scris de Marin Preda (1980), iar filmul lui Şerban Marinescu este singura ecranizare.
„«Cel mai iubit dintre pământeni» va însemna, pentru mulți, vârful carierei cinematografice a lui Ștefan Iordache, un Petrini vital, care se opune din răsputeri unui rău difuz și obsedant, continuând să mai spere, deși e conștient de zădărnicia împotrivirii sale”, nota criticul de film Dana Duma.
Și criticul Alex Șerban scria, în „România literară”, că „biografia lui Victor Petrini este aproape în întregime imaginară. Se spune că în descrierea vieţii din închisoare scriitorul a folosit amintiri ale lui Ion Caraion, cu care era prieten. Se mai spune că pasajele referitoare la calvarul vieţii conjugale sunt inspirate din propria sa experienţă. În rest, însă, este vorba de o pură ficţiune, construită după logica lipsită de logică a romanului picaresc (foarte potrivită pentru a sugera caracterul arbitrar al biografiei unui cetăţean dintr-o ţară comunistă), dar, într-o oarecare măsură, şi după logica literaturii senzaţionale. Nici un scriitor de după război nu s-a bucurat de atâta încredere din partea cititorilor ca Marin Preda (cu toate compromisurile - numeroase şi vizibile - pe care le-a făcut). Succesul său în această privinţă se datorează calmului şi sobrietăţii cu care a tratat problemele de morală. În acest domeniu apar frecvent inşi patetici şi turbulenţi, care, înainte de a înţelege sufletul omenesc, vor să-l reformeze. Marin Preda n-a bruscat nimic. El s-a apropiat cu sfială de misterul vieţii sufleteşti.”
Urmăriți mai jos un promo din anul 2015, difuzat la TVR Internațional:
****
Duminică, 2 iunie, de la ora 20.00, TVR Cultural le-a propus telespectatorilor drama „Mami” („Petite maman”, Franța, 2021), regizată de Céline Sciamma, cu Joséphine Sanz (Nelly), Gabrielle Sanz (Marion), Nina Meurisse (mama), Stéphane Varupenne (tatăl), Margot Abascal (bunica). Trailer-ul este disponibil aici.
Sursă foto: MUBI.com
„Când bunica ei maternă moare, Nelly, în vârstă de opt ani, este îngrijorată că nu și-a luat la revedere așa cum ar fi trebuit, pentru că nu și-a dat seama că sfârșitul bunicii ei era atât de aproape. Când ajunge, împreună cu părinții ei, la casa bunicii de la marginea pădurii, ce are un aer misterios, pare că trecutul se estompează. În timp ce mama și tatîl împachetează lucruri și amintiri și se confruntă cu proprii lor demoni, Nelly începe să exploreze pădurea și descoperă locul unde se juca mama ei când era mică. Acolo, Nelly face cunoștință cu o fetiță de aceeași vârstă, pe care o cheamă ca pe mama ei - Marion - și care locuiește într-o casă care aduce cu cea a bunicii ei.
Ca și sublimul film de animație „Viața mea ca dovlecel” („My life as a Courgette”, 2016), „Petite maman” este scurt și fermecător, curajos și profund. O îmbinare între basm, povești cu fantome și rituri de trecere, pelicula Célinei Schiamma este o parabolă cinematografică despre vindecarea traumelor transgeneraționale, despre spargerea barierelor dintre părinți și copii. Este și o provocare la întrebarea „Așa, și?”, o paralelă la poveștile despre călătoriile în timp”, notează Mark Kermode, în The Guardian. Cronica integrală, aici.
Pentru criticul de film Flavia Dima, „Petite maman” este „un film mic, dar extrem de puternic”. Cronica ei, publicată pe site-ul Filmsinframe.com, aici.
Pelicula a fost nominalizată la Premiile BAFTA și la Festivalul de Film de la Berlin.
Sursă imagine: tv5.com
