Duminică, 9 mai, de la ora 13.10, ne bucurăm de briza mării ce anunţă sezonul estival, urmărind comedia de vacanţă realizată de Geo Saizescu pe litoralul românesc în 1978: „Eu, tu şi Ovidiu”.
Acţiunea comediei muzicale se petrece pe litoralul românesc al Mării Negre, în staţiunile Mangalia, Saturn, Venus, Jupiter, Neptun şi Olimp, precum şi în Constanţa, în plin sezon estival. Este cadrul ideal ales de Geo Saizescu pentru o comedie cu cântece şi dansuri, cu băieţi şi fete frumoase, cu domni şi doamne importante, cu aventurieri şi aventuriere, de o zi sau de mai multe zile, cu încurcături de valize, de funcţii şi de destine, într-o atmosferă umoristică.
Filmările s-au desfăşurat în vara anului 1977. Filmul a fost inspirat de Bogdan Căuş, are coregrafia realizată de Cornel Patrichi, în timp ce versurile cântecelor lui Temistocle Popa îi aparţin Flaviei Buref („Ce bine e la mare/ Când eşti în deplasare”).
Distribuţia îi include pe Florin Piersic, Violeta Andrei, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Ileana Stana Ionescu, Florina Cercel, Amza Pellea, Draga Olteanu Matei, Jean Constantin, Anna Szeles. ACIN i-a decernat actriţei Violeta Andrei Premiul pentru interpretare feminină.
Scenariul filmului este semnat de Alexandru Struţeanu, Beno Meirovici şi de însuși regizorul Geo Saizescu.
Criticul de film Ecaterina Oproiu scria în martie 1978, imediat după premiera acestei comedii de vacanţă:
„Comedia aceasta nu e comedie de moravuri, nici comedie satirică, cu toate că uneori ar vrea „să pişte”, dar pişcăturile ei gâdilă plăcut ca un pepsi bine acidulat, iar înţepăturile ei sunt ca pistruii pe un nas cârn de dulce fetişcană. Comedia nu e satirică, deşi scenariştii par obsedaţi de „risipa de materiale”, de şpanuri, de rebuturi, de stasuri, de consum specific, de grafic, de Centrală, de ancheta de la Centrală, de vechiul care se opune cui? Ghici ghicitoarea mea! Comedia nu e satirică, deşi scenariştii insistă cu mult zel asupra unor tone de oţel („ca să-mi ajungă de-un inel!”) şi, mai ales, asupra unei faimoase comenzi, comanda 201. Această comandă revine mereu în acţiune (...) Această comandă, ca şi toate celelalte elemente pomenite mai sus, rămân piese detaşabile, interşanjabile, menite să travestească o poveste etern umană într-o terminologie „de producţie”(....)
Visăm o lume populată de fete frumoase, ciripitoare, muzicale, ... siluete impecabile îmbrăcate pop de Doina Levinţa şi decent semi-dezbrăcate pe litoralul însorit, în faţa acelor hoteluri super-star, pe marginea piscinelor, sub multicolore umbrele de soare, pe şezlonguri, printre petunii, pe sub felinare, pe dig, pe digul unde se plimbă el întrebând: Îţi place marea? iar ea îi răspunde: — Cui nu-i place marea! Un litoral la ora de vârf prins în imagini festive şi în câteva portrete picante (imaginea Ion Marinescu) (...)
Publicul e încântat să-şi vadă favoriţii chiar numai câteva secunde: Octavian Cotescu la tribuna unei consfătuiri, Amza Pellea la barieră în chip de cantonier. Publicul face haz de zăpăceala lui Papaiani, de patetismul conjugal al Ileanei Stana Ionescu, de luleaua lui Saizescu, de florile de plastic ale Vasilicăi Tastaman.
Şi-apoi să nu uităm apariţiile. Nume unu şi unu: Nineta Gusti, Coca Andronescu, Anna Szeles, Rodica Mandache, Paula Chiuaru, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Aurel Cioranu, Nucu Păunescu, Aurel Giurumia”. (Aarc.ro)
