Interviu cu poeta Ioana Ieronim din Washington D.C., realizat de Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional.
Revenind cu regularitate la București, în apartamentul ticsit cu cărți și amintiri din Piața Amzei, poeta, eseista și traducătoarea Ioana Ieronim trăiește în prezent la Washington D.C., într-o casă tipic americană, care adăpostește un surprinzător colț de Românie. Colecția de obiecte aduse din țara noastră și biblioteca de cărți românești și volume cu referiri românești aparțin soțului său, Ernest H. Latham, Jr., istoric și diplomat specializat pe relațiile româno-americane. Ioana Ieronim a fost redactor de editură, apoi jurnalist cultural, atașat cultural al României la Washington și director de programe Fulbright la București.
A publicat peste 10 cărți de versuri, numeroase traduceri (poezie, teatru), precum și două volume de lirică narativă: Triumful paparudei, cu ediții în Germania, Austria și Anglia și Egloga, carte apărută vara aceasta într-o nouă ediție, în SUA, sub titlul: Lavinia & Her Daughters. A Carpathian Elegy. Versurile sale au apărut, în traducere, în SUA, Marea Britanie, Israel, Turcia, precum și în mai toate statele Uniunii Europene. Este unul dintre cei mai prolifici traducători de limbă engleză de la noi. A scris teatru (culegerea Liber la Casino, Editura Tracus Arte și Cămășile, o piesă apărută online), eseuri despre teatru și a tradus piese importante din dramaturgia anglo-americană, de la Shakespeare la Arthur Miller și Tennessee Williams, texte puse în scenă de mari regizori români precum Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu. Actuala situație globală nu o împiedică pe scriitoarea și anglista născută la Râșnov să fie prezentă în viața literară românească și să construiască punți de legătură culturală între Statele Unite și România.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Volumul dumneavoastră de poezie narativă Eglogă a apărut, de curând, peste ocean, sub titlul Lavinia & Her Daughters. Aș vrea să ne vorbiți despre acest proiect american care nu a trecut neobservat în ciuda actualei distanțări fizice și sociale. Cu toată pandemia, cartea a fost lansată online de ICR New York, precum și de Editura Cervena Barva.
Ioana Ieronim: Am scris cândva ”Egloga”, o poveste românească rurală, în formă de poezie narativă (pe când nu fusese încă restaurată în practica zilei...), fiindcă nu am chemarea de a scrie romane. Și, în plus, consider că poezia, cu natura ei proteică, poate primi mai tot ce ar fi de spus. Apariția cărții în Statele Unite ale Americii se datorează alegerii și perseverenței extraordinarului traducător de poezie română care este Adam J. Sorkin. El a ales Egloga și a lucrat mai mulți ani la traducere, transpunând cu experiența, dăruirea și atenția la nuanță ce-l caracterizează, variatele etaje stilistice ale textului, de la lirism, la epic, la replica „neaoșă”. Ca de obicei în practica lui Adam, am colaborat la traducere, iar întregul proces de lucru, acest dialog, citirea și recitirea în oglinzi paralele m-au determinat să aduc multiple schimbări și în textul original. Am să public în România, la un moment dat, noua ediție. Adam J. Sorkin a prefațat şi ”Lavinia & Her Daughters”, aducând date despre contextul de timp și spațiu românesc al narațiunii, dar și interesante detalii din atelierul de traducere a cărții, opțiuni de expresie, punți între cele două culturi. Apropos de aceste punți, fotografia de pe coperta cărții a fost realizată, în România, de Kathleen Laraia McLaughlin, artistă fotograf care, pornind de la o bursă Fulbright, s-a adăugat la grupul celor mai activi și statornici prieteni americani ai țării noastre.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: La sfârșitul lunii iulie, Muzeul Național al Literaturii Române din București v-a invitat în cadrul recitalurilor literare bilingve online VIAȚA DE LA CAPĂT, un proiect realizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român din New York. În actualele condiții, mizați pe o viață literară și culturală online? Credeți în viitorul literaturii și, implicit, al culturii sau asistăm, cumva, la o lovitură de grație care va afecta viața editurilor, teatrelor, cinematografelor, galeriilor de artă și sălilor de concerte?
Ioana Ieronim: Viața culturală era tot mai activă online și înainte de pandemie, dar acum, pentru o perioadă, manifestările online au devenit chiar singurele posibile pentru unele domenii artistice. „Nevoia îl învață pe căruțaș”....noi căi și modalități de utilizare, descoperite/create sub presiunea momentului, vor dăinui și după vremea pandemiei (nu puține invenții și descoperiri s-au făcut la vreme de război...). Situația afectează evident (mai) toate artele și instituțiile artistice. Dar vedem efortul admirabil și ingeniozitatea multor editori, galeriști, actori și directori ai teatrelor etc. în a contracara efectele izolării. Cărți – și cărți minunate – continuă să se scrie (recluziunea nu dăunează scriitorului) și să se publice, festivaluri de teatru și film continuă, chiar dacă în spațiul virtual, ne este mai la îndemână decât oricând să ne plimbăm, prin mari muzee ori să vedem expoziții de ultimă oră... Arta virtuală este la ea acasă, forme hibride între real și virtual proliferează in(de)finit, accelerând instalarea unui mâine. Dar în toate, oricât de problematice ar fi condițiile, prezența umană efectivă rămâne esențială. Sper să nu mutăm vreodată întreaga viață culturală (și viață?) online.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Pentru că este un dialog trans-atlantic, cum se vede România de la Washington D.C.? Vă e dor de București, de Piața Amzei? Am pomenit de Piața Amzei deoarece îmi amintesc că de pe balconul dvs. am filmat cele mai poetice panorame ale capitalei noastre.
Ioana Ieronim: Îmi este foarte dor de București, mai mult ca niciodată, fiindcă nu pot veni (mai repede). E drept că, în anumite sensuri, noile mijloace de comunicare pot să contragă distanța până la irelevanță. Mi-am dat seama că și venind, cu tot riscul și chiar dac-aș fi acasă în Amzei, tot n-ar fi posibile mișcarea firească, întâlnirile, spectacolele, cum le știam. La Washington locuiesc, împreună cu soțul meu, Ernest Latham, american profund preocupat de istoria și cultura țării noastre, într-o casă care se poate numi, la propriu, o bucățică de Românie, creată în mulți ani de zile de Ernest: pereți întregi de rafturi cu volume românești ori privitoare la România și o mulțime de alte obiecte românești. De când cu pandemia, am încercat să reproducem și pe lângă casă ceva din atmosfera românească: niște regina-nopții, Mâna Maicii Domnului...
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Știu că soțul dvs., Ernest H. Latham Jr., este un istoric și diplomat american preocupat permanent de relațiile dintre România și SUA. Pot să vă întreb pe dvs. ce anume are în șantier?
Ioana Ieronim: Tocmai i-a apărut, în ultimele două numere ale revistei Magazin istoric, un studiu dedicat Amiralului Alan G. Kirk, cel care a condus, din partea americană, operațiunea de debarcare în Normandia la nivel naval. Amiralul a fost tatăl lui Roger Kirk, ambasador în România, la sfârșitul anilor 1980. Apoi, Ernest a terminat zilele acestea prefața la o nouă ediție bilingvă cu balada Miorița (traducerea îi aparține, în colaborare cu Kiki S. Munshi), volum ilustrat cu minunatele fotografii din Mărginimea Sibiului ale americanului Lawrence Salzman, realizate tot în anii 1980. I se va publica, la un moment dat, o ediție americană prescurtată a volumului Dosarul de securitate al unui diplomat american, Ernest H. Latham Jr. 1979 - 1987 (Editura Militară, 2017). Are în șantier o monografie despre Contesa Waldeck, ziarista care a scris fabulosul volum Athénée Palace, despre România momentului 1940 - 1941 (apărut și la Humanitas). Ernest este mereu în priză pe teme românești și are o nestinsă afecțiune pentru țara noastră.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: La ce proiecte literare și culturale lucrați acum? Pe termen mediu sau lung.
Ioana Ieronim: Am dobândit superstiția de a nu vorbi despre proiecte... Voi spune totuși că lucrez, printre altele, la o nouă serie de portrete, după ce în toamna trecută am publicat, în țară, o antologie reunind poeme-portret de la primul volum, 1979, până în 2019.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: În Statele Unite ale Americii urmăriți TVR Internațional?
Ioana Ieronim: Am apreciat de mulți ani TVR Internațional și îmi aduc aminte cu multă plăcere emisiuni la care eu însămi am participat, realizate de Sandrino Gavriloaia cu obișnuitul său profesionalism și finețe a detaliului. Recent am găsit pe internet o emisiune, de același realizator, cu regretatul Miron Kiropol. Emisiune profund emoționantă și revelatoare despre acest artist de excepțional calibru, de curând plecat dintre noi. Este un exemplu din materia amplă și prețioasă acumulată în ani de TVR Internațional, o adevărată comoară, păstrând „la cald”, în imediatețea lor, portrete și mărturii despre oameni, despre timpul străbătut.
Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internațional: Ce vă doriți de la noi, jurnaliștii și realizatorii acestui canal tv, care, iată, anul acesta, marchează 25 de ani de existență?
Ioana Ieronim: Jurnaliștii și realizatorii de la TVR Internațional sunt excepționali. Felicitări din toată inima pentru cei 25 de ani de activitate. Felicitări pentru felul în care au contribuit la desțelenirea comunicării internaționale și la o nouă coerență românească dincolo de frontiere. Priceperea, dăruirea și generozitatea lor, perseverența bună și creativitatea compensatoare în vremuri de dificultate și limitare (impuse fără rost!!!) pentru activitatea lor mă fac să spun că nu doresc ceva de la ei, ci pentru ei - și în binele publicului – anume, să poată continua cu aripile deschise ceea ce ei știu să facă atât de bine.
Foto: Arhiva personală
