Iuliana Marciuc ne-a pregătit un nou sezon al emisiunii „Destine ca-n filme”.
Aşa cum ne-am obişnuit, la TVR 2 în fiecare seară de marți avem întâlnire cu eroii "Destinelor”, oameni care au fost puşi în faţa unor alegeri dificile şi au trăit experienţe incredibile, dar au perseverat şi au reuşit. Aceşti eroi vin în emisiunea Iulianei Marciuc pentru a ne povesti despre experienţa lor.
Cu tenacitate jurnalistică, dar şi cu sensibilitate şi răbdare, Iuliana Marciuc îşi provoacă interlocutorii să vorbească despre momentul care le-a schimbat destinul. „Ideea programului „Destine ca-n filme” a venit într-un moment în care am simţit nevoia să schimb comoditatea studioului de televiziune cu deplasările în teren, în mijlocul oamenilor. Directorul de programe de atunci, remarcabil profesionist de televiziune, Irina Radu, cunoscându-mă foarte bine, mi-a propus să realizez aceste interviuri bazându-se pe capacitatea mea de a asculta, pe empatia mea şi pe felul meu de a mă emoţiona când ascult poveştile celor din jurul meu, dar şi de a mă implica, mereu activ, în rezolvarea problemelor lor”, spune Iuliana Marciuc. Despre destinele pe care le-a aflat şi pe care urmează să le aducă în faţa telespectatorilor TVR 2 în noul sezon „Destine ca-n filme”, dar şi despre omul de dincolo de aparatul de filmat, a vorbit Iuliana Marciuc într-un interviu.
Daca ar fi să exprimăm „Destinele” în cifre, cât de mare este comunitatea? Câţi kilometri a străbătut echipa pentru a se întâlni cu eroii din emisiune?
Sunt 10 ani de când realizez împreună cu o echipa mea reportajele marca „Destine ca-n filme”, iar comunitatea eroilor noştri numără aproape 1.000 de oameni. În tot acest timp am călătorit mult în toată ţara şi am însumat apoximativ 30.000 km, asta fără să luăm în considerare poveştile filmate în Germania, Israel, Italia sau Belgia.
Ai început filmările pentru un nou sezon. Ce destine ai întâlnit? Ce te-a impresionat până acum?
Am reîntâlnit în Bucureşti, după aproape 7 ani de când am filmat în Timişoara, pe unul dintre eroii „Destinelor ca-n filme” care are probabil cea mai tragică poveste, dar şi cea mai spectaculoasă evoluţie: Costel Pârnău, un tânăr căruia tramvaiul i-a retezat ambele picioare şi o mână. Iar dintre noii eroi intraţi în comunitatea noastră, cea mai impresionantă este, desigur, povestea lui Cătălin Nicolae, un fost consumator de droguri şi etnobotanice care, în semn de mulţumire că a reuşit pe muchie de cuţit să-şi salveze viaţa, ajută şi pe alţii să iasă din tragedia celei mai cumplite dependenţe.
Ai putea spune despre destinul tau că este „ca-n filme”? Există vreun moment pe care l-ai depăşit cu greu şi ţi-a schimbat destinul?
Fiecare dintre noi avem întâlniri de destin care ne-au influenţat carierele sau vieţile şi sunt norocoasă că eu am întâlnit în călătoria asta numai oameni frumoşi, cărora le mulţumesc ori de câte ori am ocazia. Desigur, „destinul meu ca-n filme” este legat în plan personal de apariţia lui Adrian şi apoi, peste ani de aşteptări, apariţia lui David, care ne-a ales să-i fim părinţi, iar acum ne face extrem de mândri şi fericiţi. Momente grele... desigur că am avut, dar nu-mi place să mă uit în urmă, mă focusez pe aici şi acum, făcându-mi, totodată, şi planuri de viitor.
Fiul tău este pasionat de o carieră artistică şi chiar a fost distribuit în câteva roluri pană acum. Când se pregăteşte pentru un rol, apelează la tine, sau la tatăl său, pentru sfaturi?
David primeşte cu drag sfaturi de la amândoi şi până la urmă face tot cum vrea el... că doar este adolescent. Mă bucur că are această pasiune şi îl voi încuraja să aleagă cu inima.
Ştiu că programul tău este foarte încărcat. La ce proiecte noi lucrezi?
Într-adevăr, am multe proiecte la acest început de an. Prioritar este proiectul „Destine ca-n filme”, dar în afara programului de la TVR, pregătesc proiecte împreună cu Adrian: podcast „laivu lu' Enache”, un turneu cu spectacolul „Adrian din inimă Enache” şi o nouă reprezentaţie la Sala Palatului, în luna noiembrie pentru a respecta tradiţia începută anul trecut, cu o sala arhiplină şi un spectacol maraton de 4 ore.
Credit foto: Daniel Faluvegi
