Anna Puliska este profesor de limba română la Liceul "Mihai Eminescu" din Slatina, singurul liceu românesc din Transcarpatia, Ucraina. Viața printre străini, exprimarea în limba maternă și predarea acesteia presupun mari sacrificii.
Deși i-a fost greu, Anna Puliska s-a întors în copilărie să ne povestească despre viața unei românce născută la un pas de România.
Copilăria mi-am petrecut-o în Slatina, comuna natală, împreună cu alți copii de seama mea, care vorbeam o singură limbă – limba maternă, adică limba română, pe care am învățat-o de la părinții și bunicii noștri. De la bunica mea din partea tatei, Ioana, fiind foarte mică, am învățat să cânt "Mociriță cu trifoi", "Sub fereastă la badea". Tot ea m-a învățat și alte cântece vechi românești, strigături și balada populară "Sub o curtișoară arsă", pe care nu am mai auzit-o și pe care am reprodus-o din memorie mai târziu, fiind studentă în anul întâi la Facultatea de Filologie, din cadrul Universității de Stat din Cernăuți, în cadrul practicii folclorice. Tot de la bunica am aflat că avem "neamuri" în România: doi nepoți, verișori de-ai tatălui meu, care trăiau, unul la București - sculptor și unul la Timișoara – medic. Din păcate, nu i-am întâlnit pe niciunul personal. Scrisorile primite de la ei erau păstrate cu mare drag de bunica. Nu cred să fi fost la noi în localitate vreo familie, care în acele timpuri să nu fi avut pe cineva peste gardul de sârmă ghimpată...
Școala a urmat-o tot în Slatina, comună minieră cu două saline încă active, în care locuiau aproape 10.000 de oameni, majoritatea români. La școală a învățat în "limba moldovenească". În localitate mai existau în acea vreme o școală cu predare în limba rusă, una maghiară, alta de muzică și una pentru copii cu deficiențe. Școala "moldovenească" avea în jur de 900 de elevi!
Îmi amintesc de anii copilăriei, când la noi, în ciuda propagandei comuniste antireligioase, mergeam la biserică, mergeam la colindat pe "ascuns" cu alți copii de Crăciun și la sfințit pasca de Paști. Se făcea Joc în Colnic în zilele de duminică, evident că doar în perioada "câșlegilor", unde veneau fetele și feciorii și jucau românește "De învârtit", "De sărit", "Jurelul", acompaniați de "Hededuși" (ceteraș, zongoraș și dobaș).
Odată, fiind elevă, cam prin 1980, am participat cu fete și băieți din Josani (partea de jos a localității noastre) la organizarea Sărbătorii de Lăsatul Secului, numit la Slatina "Verjel". Ne-a primit o vecină în casa ei, de "pe Șanț" (toate străzile din localitate au avut și au și acuma o denumire populară, pe lângă cele oficiale cu nume de bolșevici), unde aproape trei zile au durat pregătirile: noi, fetele, am gătit o masă bogată cu tot felul de bucate: cu colaci, cu sarmale, plăcinte ș.a. Băieții erau responsabili cu muzica și cu... băutura. S-au ales perechile de nuntași: un mire și o mireasă, nași, druște și stegari, ca la o nuntă veritabilă. Noi, tinerii, eram îndrumați de gospodinele de pe strada noastră cum se cere păstrată datina. Eram foarte entuziasmați cu toții.
În 1982 a fost admisă ca studentă la Facultatea de Filologie, din cadrul Universității de Stat din Cernăuți, la Catedra de Limbi clasice și romanice, cu specialitatea Limba și literatura română, ("moldovenească", cum i se spunea în actele sovietice) principal și Limba franceză, secundar. A terminat facultatea cinci ani mai târziu cu Diploma Roșie, echivalentul pentru "Magna cum laudae".
Lucrarea de diplomă am scris-o sub îndrumarea profesorului docent Grigore Bostan și a fost despre "Simbolicul timpului și spațiului în creația lui Mihai Eminescu", prilej cu care am studiat în profunzime opera poetului meu preferat.
Mai vreau să spun că, în timpul facultății, mi-a făcut o mare plăcere să colaborez pentru un an de zile, la recomandarea doamnei profesor academician Alexandrina Cernov, în calitate de crainic, la Radioul Republican – Redacția Cernăuți, care avea emisiuni în limba română. I-am avut colegi pe Ilie Luceac și pe Ștefan Hostiuc.
După absolvirea Facultății a lucrat ca profesor de limba română la câteva școli din Transcarpatia, devenind în timp Coordonatoarea întrunirilor metodice pentru profesorii de limbă și literatură română din toată Regiunea Transcarpatia. Din septembrie 2017 este profesor titular la Liceul "Mihai Eminescu" din Slatina.
În cei 33 de ani de activitate pedagogică în slujba LIMBII ROMÂNE am avut prilejul să asist la numeroase cursuri de perfecționare, atât în cadrul programului obligatoriu la Institutul de perfecționare din Ujgorod, cât și la cursurile de cultură și civilizație românească, organizate de Institutul Cultural Român (ICR): la Timișoara, la București, la Predeal. Am participat de două ori la lucrările congresului AGIRO (Asociația Generală a Învățătorilor Români, al cărei președinte este domnul Viorel Dolha), la Slatina, în Olt și la Cluj. La aceste întruniri am avut fericita ocazie să cunosc numeroși români, oameni minunați, care trăiesc în afara granițelor României și am aflat despre ei cine sunt, cu ce fel de probleme se confruntă și ce putere îi face totuși să reziste ca români într-un mediu străin. Am fost de mai multe ori cu grupuri de elevi mai mari sau mai mici în tabere de odihnă și creație, la concursuri, la invitația asociațiilor sau inspectoratelor județene din România, a Ministerului pentru Românii de Pretutindeni. Am organizat numeroase vizite cu elevii și profesorii la Casa de Cultură din Sighetu Marmației la Teatru, la Festivalul de muzică folk "Floare de colț" ș.a.m.d. Toate aceste excursii și acțiuni au fost făcute cu scopul de a ridica elevilor mei nivelul de cunoaștere al limbii și culturii românești.
31 mai este anul acesta Ziua Românilor de Pretutindeni. Pentru românii care trăiesc mai aproape și mai departe de România, iată mesajul Annei Puliska din Slatina, Transcarpatia, Ucraina.
Mesajul meu de Ziua Românilor de Pretutindeni se îndreaptă mai ales către tineri și către îndrumătorii lor. Părinții și profesorii să-i facă pe cei ce vin după noi să înțeleagă cât de important este să nu-și uite rădăcinile, să-și cinstească limba și cultura națională, pentru că în acest fel se cinstesc pe ei și pe strămoșii lor și astfel vor fi mai puternici, mai fericiți.
Cei abilitați ar trebui să promoveze și să-i prezinte în fața tinerilor pe românii de valoare, pe marii oameni de cultură, savanți, medici, sportivi, cu care trebuie să se mândrească orice român și, mai ales, tinerii noștri.
***
Interviu realizat de Aura Dobre, cu prilejul Zilei Românilor de Pretutindeni – 31 mai 2020
