Interviu realizat în cadrul Campaniei „Cu românia în suflet”.
Corina Iordache este mereu în mișcare, mereu caută (sau ajung la ea) proiecte în care se implică trup și suflet. A plecat de mică de acasă la școală, la liceu și apoi la facultate. Acum trăiește în Marea Britanie fiind implicată în mai toate treburile comunității! Când îi ceri să vorbească despre ea se gândește mult, își face planuri și schițe despre ce ar trebui să spună, ce ar fi necesar. De cele mai multe ori nu spune mai nimic, lasă faptele ei să vorbească.
„Sunt vâlceancă”, își începe Corina Iordache povestea ei „am petrecut copilaria vremurilor comuniste la Olănești într-o familie cu 4 fete, și ceva mai tarziu, si un băiat. Bunicii erau departe, părinții la serviciu, iar noi eram în grija unei surori mai mari. Fiind mai mulți frați cred că a fost extrem de important să învățăm bine, câștigând în felul acesta, după mintea de atunci, atenția și dragostea părinților. De acasă am plecat devreme, în 1990, încă din școala generală. M-am mutat la Timișoara unde am terminat și liceul. Facultatea de Jurnalism, am făcut-o la Sibiu. Pe vremea aceea deja lucram în radio! Parcursul meu profesional a inclus multă activitate civică. Am fost implicată ani mulți în Asociația Pro Democrația. Activitatea aceasta mi-a adus cele mai frumoase experiențe personale trăite în țară dar și în afara ei. Am locuit, am studiat și am muncit în câteva țări, între care Ucraina, Moldova, Albania (fac o paranteză... aici, în Albania, am cunoscut comunități închegate de aromâni), Olanda și Statele Unite.”
Pentru Corina Iordache experiența muncii în afara țării a însemnat foarte mult pentru ea și pentru parcursul ei ulterior. Trăind în afara țării, fie și pentru scurt timp, Corina Iordache a putut să înțeleagă felul în care suntem văzuți noi românii, care sunt diferențele culturale și mai ales ce ar trebui să facem fiecare dintre noi pentru a schimba „eticheta” pusă pe noi ca neam la nivel internațional.
„Experiențele internaționale îți deschid ochii vrând-nevrând asupra lumii. Aș vrea să dau aici doar două exemple: în 2005, în Olanda, un parlamentar a venit pe bicicletă la o întâlnire cu delegația română. (Asta în comparatie cu destul de recentele scandaluri românești legate de abuzul de...mașini și coloane oficiale). Următorul exemplu este legat de birocrația româneascâ, aprobările și avizele care îți trebuie pentru a deschide o firmă. În UK o deschizi de acasă, printr-o aplicație pe internet, în 5 minute” ne împărtășește din experiența sa personală Corina Iordache. „Din 2015 locuim în Regatul Unit, mă refer la întreaga familie: surorile și fratele împreună cu familiile lor și o parte din familia partenerului meu de viață. Pot spune ca ne-am clădit aici o comunitate, am ajutat alți prieteni și cunoștințe să se stabilească în Anglia, să iși găsească un echilibru.”
În câteva cuvinte, Corina Iordache te lămurește cu ce se ocupă acum:
„Cu ce să zic că mă ocup? Cu fapte bune, în special. Lucrez în educație, la Sheffield College unde sunt manager internațional, dar deseori mi se întâmplă să îmi extind activitățile și în viața de zi cu zi. Adică, să zic mai pe românește: sunt omul care nu te lasă cu căruța în drum. Mi se întâmplă destul de des, ca prieteni de-ai prietenilor mei sau chiar oameni pe care îi cunosc în diverse contexte sociale să mă întrebe dacă îi pot ajuta, ghida, informa. Cum aș putea să refuz, știind că și noi am avut la un moment dat nevoie de o mână de ajutor?”
Când alegi să trăiești în străinătate, departe de cultura, societatea și mentalitatea în care te-ai născut, adaptarea este, de cele mai multe ori dificilă. Fiecare are interpretarea lui privind adaptarea la o nouă viață departe de țară. Corina Iordache are propria sa interpretare.
„Cred că nu ne-a fost greu să ne păstrăm identitatea culturală. A fost o provocare mai degrabă să lăsăm totul în urmă, să luăm viața de la zero la 39 și 43 de ani. Apoi, pentru vreo șase luni, a urmat greul de a ne găsi o stabilitate economică, să adunăm informații, să intrăm într-un plan de viață. Ulterior am început să aducem pe lângă noi oameni și, cu fiecare am reușit să ne lărgim cercul social. Constant, intrăm în contact cu alți români, unii rămân alături de noi, alții au un parcurs diferit” povestește Corina Iordache. „Mi se pare că lumea este un loc tot mai mic, noi călătorim mult, partenerul meu face constant drumuri către țară și de fiecare dată îi dau diverse misiuni, să care pachete, haine, cărți, să ducă ceva pentru cineva! Pentru mine, înainte de pandemie, călătoriile făceau parte din job, însă acum sunt mai mult virtuale… decât fizice, dar chiar și așa, încă suntem în contact cu țara în mod constant.”
Pare simplu la prima vedere, dar Corina Iordache povestește și de dificultățile întâmpinate.
„Momentele dificile pe care le-am trăit au fost și sunt mai mult legate de ceilalți, de oamenii care depind de noi. Am avut nevoie de mai mult ajutor pentru cei rămași în țară, decât pentru noi. Atunci am apelat la oameni cunoscuți, la familie, la rude, la cei mai buni prieteni, la cei care ne cunosc și pentru care însemnăm ceva. Nu stiu, poate sunt cuvinte grele, dar impresia mea este că în România…Moartea domnului Lazarescu…e politica de stat. Așa văd eu, poate greșesc. Prin comparație, viața aici este mult mai bună, ajungi să nu mai ai nevoie de nimeni din exterior, să fii autonom. De aceea cred că am și ajuns să împărțim binele, să ajutăm alți oameni. Socotisem, la un moment dat, în urmă cu câțiva ani, că am ajutat cu venirea în Anglia, peste 50 de persoane. Sigur că nici pentru noi lucrurile nu au fost mereu roz: la început am stat într-un share house, se practică la scară largă în Anglia: casa avea trei dormitoare, camera de servit masa și living. Bucătăria era cât un hol. Eram 7 în acte, 10 în realitate. Una dintre cele mai dramatice experiențe pe care am trăit-o! După 3 luni am închiriat prima casă. Am luat cheia, am descărcat bagajele și am plecat către România să aducem copiii. Pe drum ni s-a stricat mașina. Era, evident, o mașină second hand. Ne-a tractat cineva la un atelier ținut de un alt român. Cred ca era un fel de centru de socializare acolo pentru că în acel service se mai adunau și alți români la o bere după muncă. Unul dintre ei urma să plece în țară a doua zi și ne-a luat la el în casă să dormim, apoi ne-a dus până în România. Nu a vrut să primească niciun ban! A fost pentru noi o leapșă de bunătate, de a face și noi la rândul nostru bine. Fiecare dintre noi putem fi un înger bun pentru cineva!”
Nu-i deloc ușor să fii român în străinătate. De cele mai multe ori, cei ajunși înaintea ta în țara de adopție au deja o imagine bine conturată despre români. Corina Iordache a avut multe de lămurit.
„Am primit de două ori în viața mea întrebarea: Cum de ești blondă? Credeam că românii sunt țigani. Evident, în context de totală ignoranță culturală sau de interacțiuni nu tocmai fericite cu români. Reacția mea imediată a fost să întreb: Dar tu ce știi, de fapt, despre România? și de acolo începea dansul, însă mai mult decât vorbele, ne recomandau faptele. Eu cred că cine sunt eu poate schimba percepția, asta le spun și copiiilor mei. E destul să fim cine suntem noi și să schimbăm realitatea de lângă noi, cea la care avem acces.”
Corina Iordache este unul dintre românii care trăiește și lucrează în Marea Britanie. Este mamă, activist civic și om pe care te poți baza dacă îl suni la miezul nopții și ai nevoie de ajutor. Este o femeie puternică, iar puterea și-o trage din faptele ei și din recunoștința oamenilor cărora le-a făcut, chiar și cu un simplu zâmbet, viața mai bună. România de acasă a împachetat-o în suflet și o poartă oriunde, la fel cum poartă prieteniile vechi și amintirile împletite cu lacrimi și cu povești înșiruite până în zori.
„România din sufletul meu este cea a dealurilor subcarpatice, a munților și a Văii Oltului. Este acasă unde liniștea îți pătrunde sufletul, unde nu contează dacă ai puțin dar îl împarți cu oameni dragi. România este spiritul părinților mei, duși din această lume de la care păstrăm niște valori, o demnitate și-un caracter integru.”
Interviu realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional
