Grecii au numit fortăreața de aici Kali Akra ce se tălmăcește „bun adăpost", adică ferită față de vânturile din nord-est. În anul 1396 cetatea a fost asediată de turci și salvată vremelnic prin intervenția voievozilor munteni, însă în 1421aceasta a fost cucerită și distrusă.

Kavarna își păzește și își prețuiește timpurile măsurate cu ceasornicul sufletului, care își face loc în inima vizitatorului pentru o amintire frumoasă.

Denumirea orașului provine de la cuvântul Karvun - numele principatului independent din secolul al XIV-lea.

Kavarna are o istorie remarcabilă pentru o localitate atât de mică iar muzeul de istorie este împărțit pe mai multe secțiuni aflate în edificii istorice.

În ansamblul destinat, în prezent, muzeului etnografic a funcționat din 1896 până în 1969, prima școală bulgară din oraș.

În 1984 clădirile au fost destinate amenajării acestui spațiu muzeal, care oglindește o parte importantă din viața localnicilor care într-o proporție semnificativă făceau parte, la un moment dat, din populația găgăuză.

Atmosfera impregnată de serenitate se simte la fiecare răspântie în Kavarna, iar la câteva străzi distanță de lumea etnografiei, o fostă baie turcească este amenajată că expoziție permanentă a muzeului de istorie sub genericul Dobrogea și marea. O hartă medievală arată cum în trecut Dunărea se varsă în mare prin patru brațe și nu ca în prezent prin cele trei.

Hamamul a fost construit prin secolul al 16 lea și reprezenta în timpul guvernării otomane un loc de referință al comunității. Fosta baie turcească,  care găzduiește acum muzeul maritim, evidențiază exponate valoroase reprezentând viața celei mai vechi populații așezate în aceste locuri precum și obiecte rare legate de navigația antică de-a lungul coastei Dobrogei.

Fără îndoială, un plus de atractivitate în zona orășelului Shabla este oferit de plajele în care  este permisă camparea sau instalarea corturilor. În astfel de spații se întâlnesc atât ce care aleg petreacă vacanță în rulote, dar și cei care vin cale de câteva minute mergând agale de la pensiunile și bungalourile din apropiere.

Shabla este probabil singură zonă neatinsă de boom-ul construcțiilor de-a lungul coastei bulgare a Mării Negre. Plaja de aici este unică, nu există hoteluri sau restaurante, marea este curată și plăcută, fundul mării este moale și nisipos.

În atmosfera unui miez de vară cu ferestre oblonite și până la o ipotetică boare a înserării ajungem pe strada România, care ne deschide calea spre sediul fostei școli românești din Shabla.

O clădire perfect conservată cunoscută sub numele de „Școala Veche” sau „Pensiunea”, loc în care din pragul amintirilor ne privesc elevi din vremea când în această instuție de învățământ se pregăteau copiii în limba română.

Cultura Hamangia este o cultură neolitică din mileniul IV-ÎI î.Hr., care a fost denumită astfel după vechiul sat Hamangia din comună Istria, Dobrogea, astăzi satul Baia, județul Tulcea. Această cultură s-a dezvoltat pe teritoriul de astăzi al României și, într-o fază târzie, pe teritoriul Bulgariei (în zona Varna și Burgas) și sporadic la NE de Dunăre. Ceramica din lut amestecat cu piatră pisată sau cu scoici este una dintre caracteristicile celei mai vechi culturi neolitice din Dobrogea. Aceasta a cunoscut o lungă perioadă de dezvoltare, care s-a prelungit până la nașterea variantei pontice a culturii Gumelnița.

În parcul amenajat ca un colț reprezentativ pentru ceea ce înseamnă zona umedă din apropierea orașului Shabla se reunesc adeseori localnici în floarea vârstei, care mai toți au fost elevi în școală care a funcționat că instituție de învățământ până la sfârșitul anilor `80, ai secolului trecut. Zona de recreere combină lacul cu vegetație acvatică și zonă stâncoasă, ca o emblemă a faptului că regiunea este renumită pentru trei mari lacuri, dintre care unul cu calități curative, care se constituie într-o rezervație cu valențe unice în această parte a Bulgariei.

Tyulenovo, care se traduce satul focilor, ne amintește de faptul că odinioară printre stâncile de aici viețuiau colonii din specia monachus monachus.

Bărcile de pescuit așteaptă zorii când se vor afla pe mare, în timp ce grupuri de turiști se îndreaptă către formațiuni stâncoase care se ating cu marea în cele mai insolite alcătuiri. Distracția și curajul întâlnite pe promontoriile stâncoase invită măcar să privești, dacă nu poți ajunge, la performanțele temerarilor care se cufundă în mare în locul care este primul punct atins de soarele dimineții în Bulgaria. Ici colo, în câte o grotă cu vedere la mare, se adună tineri care vin să petreacă o scurtă vacanță cu cortul. Stâncile  poartă denumiri adecvate însă, de multe ori, bloggerii și turiștii preferă să le redenumească în funcție de impresia lăsată și să popularizeze spațiul cu o binevenită doză de subiectivism. Distanțele sunt mici și drumul până la o eventuală întâlnire cu gastronomia locală se măsoară în minute. Apreciatele fructe și legume bulgărești sunt oferite la o aruncătură de bâț, din abundență.

În timp apele își schimbă culoarea și reflexiile în funcție de ora zilei sau de norii aflați pe cer, vizitatorii de câteva clipe sau de mai multe zile adună, în desagă prin experiențele personale, micul tezaur de amintiri.

Promontoriile înalte se metamorfozează în câțiva km într-un țărm stâncos dar plat, descoperind în zare locul numit de bulgari, mai în glumă, mai în serios, Alexandria Bulgariei…mai exact farul din Shabla. Amplasat pe temeliile unei mici cetăți de apărare, farul a fost edificat în 1856 din porunca aceluiași sultan care a dat numele orașului românesc Medgidia, Abdul-Medjid. Vopsit în alb și roșu farul protejează navele de coliziunea cu un recif subacvatic, care are o lungime de aproape 1 milă marină, precum și de eșuarea pe bancurile dintre Capul Shabla și satul Tyulenovo.

O scrisoare numită mesajul gardienilor a fost încorporată în ziduri pentru a fi deschisă în anul 2056, când o măsurătoare între  edificiu și mare va fi repetată și comparată cu cea înscrisă în mesaj.

Aria protejată a lacului Durankulak este una dintre cele mai bine conservate zone umede de coastă din Bulgaria, având  importanță internațională pentru protecția a peste 260 de specii de plante și animale endemice, rare sau pe cale de dispariție. În Bulgaria au putut fi observate aproape 70% dintre păsările care trăiesc în Europa. Rutele migrației păsărilor Via Pontica și Via Aristhotelis se intersectează cu zonele umede de pe litoralul bulgăresc și de la Dunăre. După Gibraltar, unde statistic  majoritatea păsărilor din Europa și Asia trec spre Africa, Via Pontica este a două rută „renumită” de păsări migratoare din Europa. În jurul țărmului sudic al lacului se află rămășițe ale fostelor stepe primare – unul dintre cele mai rare tipuri de ecosisteme din Bulgaria.

Și dacă din pespectivă frumuseților naturale lacul este o hiperbolă, ancorarea spațiului într-o istorie particulară este evidențiată prin descoperiri de excepție ale arheologilor care au efectuat săpături aici începând din anul 1974. Mărturii din complexe funerare, zone de locuit, așezări fortificate tumuli neolitici și artefacte din epoca târzie a bronzului și cea timpurie a fierului definesc acest loc drept un areal civilizațional de excepție. de Templul zeiței Cybele, din epoca elenistică, completează o epopee singulară în această parte de lume și conferă identitate distinctă întregii regiuni.

Producător: Elena Dinu