Brâncuşi despre Coloană: „Este un cânt care se repetă la infinit”

Pe parcursul campaniei „Brâncuşi, sculptorul luminii”, pe TVR 2 vor fi difuzate, zilnic, scurte interviuri şi reportaje despre universul, opera şi viaţa sculptorului român. De la orele 9: 20 şi 16:50.

TVR 2 va difuza zilnic scurte interviuri şi fragmente din filmele de arhivă produse de Manase Radnev, Constantin Chelba, Carmen Dumitrescu, Ruxandra Garofeanu şi Ileana Ploscaru Panait. Telespectatorii vor afla detalii despre ucenicia în atelierul lui Auguste Rodin, primele sale sculpturi, atelierul de la Paris, ansamblul de la Târgu Jiu sau autoportretele sale.

Mai multe detalii despre emisiunile şi programele speciale dedicate Anului Brâncuşi găsiţi aici. Înregistrările sunt disponibile pe TVR+.

„Sărutul lui Brâncuşi” – miercuri, 24 februarie, ora 9:20

„Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă”

Flăcările Primului Război Mondial l-au găsit pe Brâncuşi la Paris. Atelierul său era plin de sculele care îi aminteau de gospodăria părintească, dar şi de un aparat de fotografiat cu burduf, cocoţat mereu pe stativul său, ca un prieten credincios care-l însoţea în fiece clipă.

Brâncuşi este printre primii artişti care-şi fotografiază singur lucrările şi îşi face deseori autoportrete. Şi din acest punct de vedere este modern. Prin lentila fotografică el ne arată cum îşi percepea fiecare lucrare în parte – în diferite stadii de execuţie sau în stare finită – dar şi atelierul ca întreg, o operă unitară, în perpetuă mişcare.

Printre lucrări, „Sărutul”, o sculptură în piatră, aflată la antipodul lirismului lui Rodin. Nu reprezintă O pereche, ci TOATE perechile care s-au iubit pe pământ şi dincolo de el. Un bloc monolitic, două figuri aflate într-o îmbrăţişare profundă, fără hotar, fără timp, ca dintr-o poveste care se repetă mereu, de la facerea lumii. Piatra pare un material greu de lucrat. Dar ea se supune unui anume ritm, unei muzicalităţi aparte, într-o armonie perfectă, în care, fiecare muşcătură a dălţii sau spiţului era controlată de sculptor.

Invitat: Prof. Univ. Dr. Darie Dup – sculptor, Universitatea Naţională de Artă, Bucureşti

S-au folosit imagini din arhiva TVR: „Cuminţenia pământului”, realizatori Manase Radnev şi Constantin Chelba, 1991 şi „Brâncuşi, fotograf”, realizator şi producător Ileana Ploscaru Panait, 2006

„Brâncuşi, parizianul” – miercuri, 24 februarie, ora 16:50

„A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva”

Într-un text din 1929, Benjamin Fondaine scria despre Brâncuşi: „Încă un pas şi va ieşi din secol şi va ieşi din cerc”. Niciun artist din secolul al XX-lea nu a făcut din atelier o „operă”. Brâncuşi urmărea un scenariu care domina ordinea atelierului, muta mereu obiectele pentru a-şi impresiona vizitatorii. Era un „work in progress” cum ar spune artiştii de astăzi care vehiculează cu conceptele artei contemporane.

Dar Brâncuşi era dincolo de experienţa modernă, de atelierul deschis, uzual astăzi peste tot în lume ca modalitate de expunere şi de înţelegere a artei. Brâncuşi trece de la o simplă nostalgie, la o asumare activă a unei noi atitudini. El afirmă că artistul trebuie să treacă dincolo de convenţii ca să se întâlnească cu ARTA şi oamenii’’.

Invitat: Dan Hăulică, critic şi istoric de artă, ambasador UNESCO, preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă.

S-au folosit imagini din arhiva TVR: „Brâncuşi în spaţiul parizian”, realizatori Ruxandra Garofeanu şi Constantin Chelba, 1996

„Calea Eroilor de la Tg. Jiu” – joi, 25 februarie, ora 9:20

„Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea, pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”

Ansamblul de la Tg. Jiu reprezintă opera de căpetenie a lui Brâncuşi, testamentul său artistic şi spiritual, împlinirea destinului său. „Masa Tăcerii” cu cele 12 scaune ale sale, ca nişte clepsidre ale scurgerii timpului, „Poarta Sărutului” şi „Coloana fără de sfârşit” sunt cele trei repere pământeşti care unesc printr-un ax imaginar, prin Calea cea dreaptă - pământul la o extremitate (oraşul, oamenii) şi cerul la cealaltă (biserica).

Drumul dintre o poartă şi alta - cea a sărutului ultim ca semn al ireversibilei despărţiri şi cea a trecerii în plan divin, altarul bisericii aflată în celălalt capăt al Căii Eroilor - este ultimul semn al călătoriei lui Brâncuşi prin această lume. Simboluri complexe, care unesc toate religiile pământului sunt înglobate în mesajul ascuns al acestui ansamblu unic. Nicăieri altundeva nu sunt alăturate, aşa ca la Tg. Jiu, opere de o atât de profundă semnificaţie. Conştient de moştenirea pe care o lasă aici, dar şi de ignoranţa celor care-i privesc DARUL, Brâncuşi nu se poate abţine din a spune: „Voi nu ştiţi ce vă las eu vouă aici!, V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit si mai săraci, şi mai proşti!”. O remarcă de-o actualitate care înfioară.

S-au folosit imagini din arhiva TVR: „Cuminţenia pământului”, realizatori Manase Radnev şi Constantin Chelba, 1991

„Coloana Infinitului, testamentul lui Brâncuşi” – joi, 25 februarie, ora 16:50

„Nu vom fi niciodată destul de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul”

După schiţarea a nenumărate desene, în diferite moment ale zilei, Brâncuşi s-a dus la Petroşani unde a realizat primul modul din seria celor paisprezece care formeză verticala perfectă a Coloanei Infinitului, stâlpul său testamentar.

Le-a transportat apoi la Tg. Jiu unde le-a asamblat asistat de o echipă de muncitori pricepuţi şi de inginerul Gorjan. Atât de perfectă era metoda prin care calcula totul încât, putea muta chiar de unul singur o coloană, fapt consemnat în mărturisile unor mai tineri colegi de breaslă.

Mulţumit de rezultat, Brâncuşi spunea: „Coloana mea se află într-o minunată grădină… nu are nevoie de soclu, stă prin propria putere. Este un cânt care se repetă la infinit”. Istoricii şi criticii de artă din toată lumea consideră că ansamblul de la Tg. Jiu este singurul care se poate asemui cu monumentele egiptene, greceşti şi cele ale Renaşterii. Mai tânăr şi mai bătrân decât lumea, Constantin Brâncuşi aşază la graniţa dintre clasic şi modern Coloana fără sfârşit, frumuseţea geniului românesc.

Invitat: Prof. Univ. Dr. Darie Dup – sculptor, Universitatea Naţională de Artă, Bucureşti

„Măiastra lui Brâncuşi” – vineri, 26 februarie, ora 9:20

„A vedea departe este ceva, a merge acolo este cu totul altceva”

Prin mijlocirea lentilei fotografice, îl putem privi pe Brâncuşi în atelier, o vatră spoită cu var, precum casa părintească din Oltenia natală. Sculptoriţa Miliţa Petraşcu, care l-a vizitat la Paris, mărturisea: „Atelierul este ca o fierărie şi o dulgherie medievală. Se ciopleau materiale şi sensuri noi”.

Sculpturi ciudate, ce străluceau într-o lumină de basm, întruchipau păsări şi peşti din metal. Dar Brâncuşi era nemulţumit: „Nu am desăvârşit încă pasărea de aur”. Darie Dup, un sculptor român contemporan dezvăluie din secretele meşteşugului că Brâncuşi era un adept al cioplitului clasic, cu dălţi. Probabil ca o urmare a uceniciei la Şcoala de Arte şi Meserii unde se formase ca cioplitor. Anumite forme cioplite în piatră devin fragile. Este cazul „Păsării măiastre”, care a fost foarte dificil de sculptat dintr-un bloc masiv de marmură. Dar Brâncuşi cunoştea toate secretele meseriei. Era un mare artizan.

Invitat: Prof. Univ. Dr. Darie Dup – sculptor, Universitatea Naţională de Artă, Bucureşti

„Brâncuşi dintotdeauna” – vineri, 26 februarie, ora 16:50

„Să fii abil e ceva, dar să fii cinstit, asta merită osteneală”

La celebrarea Centenarului Brâncuşi, oameni de cultură, istorici şi critici de artă, esteticieni, sculptori şi savanţi din întreaga lume s-au strâns la Tg. Jiu pentru a-l omagia pe Constantin Brâncuşi, sculptorul care „a dat epocii noastre conştiinţa formei pure” (Henry Moore).

Invitaţi: Dan Hăulică, critic şi istoric de artă, ambasador UNESCO, preşedintele de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă; Pierre Rouve – estetician; Georges Charbonnier – matematician; Max Bill – sculptor şi arhitect; Ruxandra Garofeanu – critic de artă, jurnalist

S-au folosit imagini din arhiva TVR: „Salonul TV al Artelor Plastice – Brâncuşi – tăcere şi faptă”, realizator Ruxandra Garofeanu, 1982