Interviul este realizat în cadrul Campaniei „Cu România în suflet”.
Ana-Maria Fujimagari trăiește în Japonia de 22 de ani. A plecat la studii în Țara Soarelui Răsare și a rămas acolo. Și-a cunoscut soțul și acolo s-au născut și cei trei copii ai lor cu prenume românești!
„M-am născut în Bucureşti, pe 9 ianuarie 1980. Următorii 19 ani i-am petrecut tot în București, unde am urmat școala și liceul. Facultatea am vrut să o fac…un pic mai departe. Și așa am ajuns în Japonia. Mai întâi în Tokyo unde am stat un an de zile pentru că am urmat cursuri intensive de limba japoneză. Mai departe mi-am început studiile la Universitatea din Tsukuba, care are unul din cele mai bune Departamente de Relații Internaționale. Tsukuba este un oraș aflat la 70 km de Tokyo, fiind un renumit centru universitar și de cercetare. După ce am absolvit cursurile de Relaţii Internaționale, au urmat cele de Master în Area Studies (cu aprofundare pe Asia de Sud- Est). Apoi am decis să rămân, aici, în Tsukuba. De atunci, lucrez la o şcoală internaţională. Tot aici l-am cunoscut şi pe soţul meu, care iniţial mi-a fost student la cursul de limba engleză. Împreună avem trei copii: Sorana (13 ani), Toma (11 ani) şi Luca (8 ani)”.
Adaptarea la o altă cultură, confruntarea cu diferențele culturale reprezintă pietre de încercare pentru oricine alege să trăiască într-o altă țară decât cea în care s-a născut și a fost educat. Nici pentru Ana-Maria Fujimagari adaptarea la societatea japoneză nu a fost chiar așa de ușoară.
„Primul an în Japonia a fost extrem de greu pentru că eram atât de departe de casă şi totul era necunoscut pentru mine. În afară de profesorii şi de personalul şcolii unde învăţam şi locuiam, nu prea am avut tangenţă cu tinerii japonezi. Eram un grup mare de studenţi străini din toată lumea, dar mai ales Asia şi ne aveam unul pe celălalt. Când am ajuns la Universitatea Tsukuba, am avut parte de foarte mulţi studenţi străini, dar am avut ocazia să încep să trăiesc cu adrevărat experienţa japoneză. Adaptarea a venit, pas cu pas, pentru că am încercat să înţeleg şi să urmez micile ciudăţenii japoneze, cum ar fi: descălţatul, când se intră într-o incintă, sau plecăciunile tradiţionale în faţa interlocutorilor. Acum, după atâția ani, fac multe lucruri şi gesturi fără să realizez că sunt dobândite aici”, își amintește Ana-Maria Fujimagari.
Căsătoria cu un japonez a fost un alt pas către adaptarea la societatea japoneză pentru Ana-Maria Fujimagari.
„După ce m-am căsătorit, am încercat, inconştient, să devin cât mai japoneză cu putinţă pentru a mă integra cât mai bine acestei culturi. Nu mi s-a impus acest lucru în niciun fel, pur şi simplu aşa am simţit că pot face faţă mai bine încercărilor ca proaspătă mamă şi soţie, în această ţară. În timp, am conștientizat că îmi e mult mai bine dacă fac lucrurile într-un mod… românesc, atât timp cât nu deranjez sau insult pe nimeni. Soţul meu mă susţine în toate şi este alături de mine în mod constant. De asemenea, s-ar putea spune că trăiesc româneşte prin copiii mei. Ei sunt mândri să povestească - sau să arate prietenilor - cum se face un anumit lucru în România. Chiar şi soţul meu povesteste colegilor lui mici detalii din viaţa cotidiană japonezo-românească de la noi de acasă”.
Nu sunt foarte mulți români în Japonia, așa încât Ana-Maria Fujimagari este un fel de… Românie la scară mica pentru grupul ei de colegi și prieteni.
„Ca reprezentant…neoficial al României, aici, în Tsukuba, simt că cel mai bun lucru pe care îl pot împărtăşi cu prietenii şi apropiaţii mei este sufletul românesc, puţin din mentalitatea românească sau un strop de tradiţii şi obiceiuri, toate la un pahar de vin românesc, o salată de icre cu ceapă (japonezii sunt mari amatori) sau chifteluţe calde. Cea mai bună prietenă este româncă şi sotul ei la fel. Mai sunt şi alţi români pe care îi cunoaştem şi ne întâlnim ocazional. Dacă cineva are nevoie de ceva sau are vreo problemă, întotdeauna ne ajutăm reciproc. Eu și soțul meu ne-am făcut deja un plan - ca după ce ne vom pensiona, să locuim, o parte din an, în România”.
Din Japonia, Ana-Maria Fujimagari trăiește cu bucurie fiecare experiență alături de familia ei româno – japoneză, dar cu gândul la România.
„România este ACASĂ din sufletul meu. Eu m-am maturizat departe de România. Acolo a rămas toată duioşia copilăriei fără griji şi toate coltişoarele cu amintiri dragi.”
Interviul a fost realizat de Aura Dobre – producător TVR Internațional.
