Echipa "Cap Compas" propune un itinerar la hotarele nord-africane - o călătorie care începe în fața unei inscripții votive care amintește de orașul Drobeta de la frontiera dunăreană a Imperiului Roman. Cetatile romane din apropierea tarmurilol mediteraneene ale Algeriei se continua firesc de la Cherchel si Tipaza pana in apropiere de Oran, orasul multicultural care se dezvaluie asemenea unui mozaic.
Cherchell se dezvăluie ca un început de drum – o primă poartă deschisă pentru înțelegerea minunatelor și enigmaticelor ținuturi algeriene. Aici este locul unde s-a ridicat odinioară mândra capitală a provinciei romane Mauretania.
Printre cele mai remarcabile mărturii epigrafice ale relațiilor interprovinciale din secolul al II-lea în cadrul Imperiului Roman se numără o stelă onorifică descoperită în 1905 la Caesarea Mauretaniae. Inscripțiile succinte, dar elocvente care menționează cu onoare pe Sextus Cornelius Clemens și pe Sextus Cornelius Eucaerianus celebrează două generații de senatori mauretani implicați în afacerile dacice.
În muzeul de arheologie, două figuri dăltuite în marmură trimit cu gândul la o poveste de excepție. Regele Juba al II-lea și sotia sa Cleopatra Selene nu sunt doar efigiile unei epoci apuse, ci o veritabilă punte spirituală și culturală aruncată peste lumile Mediteranei. Fascinația pe care o emană aceste chipuri de piatră poartă pașii, în mod firesc, dincolo de porțile orașului, către mausoleul ridicat în cinstea dinastiei lor – un edificiu de o unicitate tulburătoare.
Monumentul amintește de geometricele piramide fără a fi o piramidă, trimite cu gândul la străvechii tumuli berberi fără a fi un simplu tumul și se impune ca o structură colosală fără a avea însă asprimea strivitoare a colosului.
Acest colos de calcar cald marchează un hotar invizibil al destinului uman; aici se termină, într-un mod cu totul aparte, o lume a independenței elegante și a marilor sinteze culturale, pentru a face loc unei alte ere, mult mai pragmatice.
Deși nu a purtat niciodată titlul oficial de capitală a provinciei, Tipaza se dezvăluie în sine ca un univers deplin și fascinant.
Într-o atmosferă profund relaxată, aici se poate simți, mai bine ca oriunde, o fuziune perfectă între culturile care au șlefuit de-a lungul veacurilor marginile Mediteranei.
Este un loc cu un magnetism aparte: chiar dacă pașii tăi se intersectează la tot pasul cu cei ai sutelor de alți vizitatori, simțământul dominant rămâne unul de intimă solitudine, o liniște lăuntrică pe care marea o apără neobosit.
Pe acest prag unde materia se îngână cu mitul, amintirea lui Albert Camus vine să ofere noi deschideri și o definitivă eternizare a Tipazei.
Căci scriitorul nu a căutat aici doar vestigiile unei epoci apuse, ci a celebrat o veritabilă „nuntă” a omului cu elementele primordiale – cu soarele necruțător, cu parfumul sălbatic al pelinului și cu îmbrățișarea mării.
Plaja Les Andalouses din apropierea Oranului este prefața unui grandios act civilizatoriu.
Pe aici, în secolul al XV-lea, valurile istoriei au adus la mal comunitățile de arabi și evrei alungați din Spania, oameni care au trecut frontiera lichidă a Mediteranei purtând în suflete și în mâini știința, arta și rafinamentul Andaluziei, elemente care aveau să reconfigureze definitiv destinul Oranului. Dincolo de ei, Yves Saint Laurent, fiu al Oranului, ar fi privit peisajul cu ochii geniului care a redesenat eleganța lumii. În fluiditatea valurilor și în nuanțele de miere ale nisipului, el ar fi regăsit paleta cromatică ce i-a marcat copilăria, transformând briza și lumina într-o geometrie perfectă a liniilor vestimentare.
Atmosfera Oranului cucerește instantaneu printr-un magnetism hibrid: este un spațiu care poate fi definit în egală măsură ca parizian, vest-european și profund algerian. Clădirile sale semețe se înalță spre cer ca niște veritabile catarge ale timpului, ancorate în bulevarde vivante, unde fiecare unghi vizual se transformă într-o fotogramă a unei realități alerte, în continuă mișcare.
Oran este orașul care pare să se fi trezit în zori fără să fi dormit vreodată.
Gara din Oran își dezvăluie adevărata noblețe prin faptul ca nu este doar un nod de transport, ci un altar al sentimentelor, locul unde oamenii se recunosc ca vehicule ale dorului și unde fiecare plecare poartă în ea sămânța unei viitoare întoarceri.”
Din punct de vedere al formei, această gară monumentală reprezintă una dintre cele mai spectaculoase ctitorii ale stilului neo-mauric de la începutul veacului trecut.
Născut la intersecția dintre ambițiile coloniale și fascinația occidentală pentru Orient, edificiul este o capodoperă a sintezei dintre doua lumi. Arhitecții vremii au reușit performanța de a ascunde rigoarea inginerească a structurilor de fier sub o mantie decorativă de o rară delicatețe..
Teatrul din Oran este oglinda fidelă în care orașul își privește propriul suflet, amintindu-ne că viața însăși este un spectacol continuu, suspendat între zâmbetul comediei și gravitatea tragediei.
Din punct de vedere arhitectural, edificiul inaugurat în anul 1907 reprezintă un triumf al eclectismului de factură neo-barocă, o replică de o rară eleganță adusă marilor opere europene.
Fațada sa monumentală, ce domină vechea Place d'Armes, este o declarație de dragoste adusă artelor clasice; coloanele maiestuoase, basoreliefurile minuțios dăltuite și grupurile statuare par să patroneze de la înălțime freamătul orașului de jos.
Muzeul Național Ahmed Zabana este un loc unde freamătul bulevardelor se stinge pentru a lăsa loc tăcerii elocvente a artei.
Acest muzeu se revelează călătorului ca spațiul privilegiat al celor fără de vârstă, un teritoriu unde timpul își pierde puterea de a măcina și unde trecutul refuză să devină absență..
Fiecare pictură adăpostită între aceste ziduri funcționează ca o veritabilă stampă a unei epoci, o fereastră deschisă spre straturile intime ale istoriei locale.
.
Chipurile imortalizate pe pânze recompun, fragment cu fragment, mozaicul etnic și cultural al unui oraș aflat în perpetuă devenire.
Secțiunea de antichități a muzeului se dezvăluie ca un teritoriu de o fascinație aparte. Aici, basoreliefurile minuțioase, sculpturile severe și colecțiile eterogene de obiecte casnice sau rituale coexistă în aceeași penumbră protectoare. În acest punct, devine revelată o altă frontieră subtilă: cea a artei care, prin însăși materialitatea ei, trasează granițe mișcătoare între idealul estetic și concretul existențial al vieții cotidiene de altădată.
Arena pentru coride a Oranului este un ansamblu monumental ce evocă o tradiție ancestrală, adânc înrădăcinată în genetica spaniolă a acestui ținut.Deși tauromahia nu mai există în zilele noastre, structura arenei rămâne perfect funcțională, ca un uriaș amfiteatru al memoriei.
Din punct de vedere cronologic, acest colos de piatră și beton poartă amprenta modernizării de la jumătatea secolului trecut, forma sa definitivă fiind desăvârșită în anul 1954, pe fundalul unei structuri mai vechi ce data din 1908.
Arena a fost gândită ca un punct de forță al spectacolului urban, o incintă circulară grandioasă cu un diametru ce depășește șaptezeci de metri.
Sanctuarul Notre-Dame de Santa Cruz, destinația ce reprezintă apoteoza venerației și a spiritualității acestui ținut.
Cocoțat pe înălțimile abrupte ale muntelui Murdjajo, ansamblul se înfățișează privirii într-un permanent și subtil joc al penumbrelor, unde piatra veche dialoghează cu razele unui soare neobosit.
De la înălțimea soclului său, statuia maiestuoasă a Fecioarei Maria domina întregul golf, ocrotind cu un gest solemn și tăcut orașul de la picioarele sale.
Deși se înalță solitară, ca o santinelă a spiritului, mănăstirea este în realitate un loc al întâlnirii și al împreună-bucuriei, un spațiu unde izolarea se transformă în comuniune. Ajuns aici, călătorul trăiește senzația stranie că atinge un pisc care, departe de a fi un capăt de drum, se revelează a fi de fapt prima treaptă către ceruri.
Chiar deasupra sanctuarului, stăpânind cu o asprime maiestuoasă creasta muntelui, se înalță Fortăreața Santa Cruz – cheia de boltă a întregii narațiuni urbane din Oran El Bahia.
Această citadelă formidabilă se dezvăluie privirii ca o zidire duală, născută deopotrivă din orgoliul cuceririi și din înfrigurarea speranței.
Ea reprezintă o veritabilă bucată de Spanie înfiptă adânc în stânca roșie a Oranului, un fragment de Castilie medievală transplantat pe pământ african pentru a veghea porțile Mediteranei.
Urmăriți această ediție a emisiunii „Cap Compas” vineri, 9 octombrie, de la ora 17.00, pe TVR Internațional. Ediția a fost difuzată în premieră de TVR 2.
Producător: Elena Dinu
Sursa foto: Titi Dincă
