Un sport de iarnă asemănător patinajului viteză, care se desfăşoară pe pistă scurtă. Short track-ul are o istorie destul de scurtă, de numai 100 de ani, faţă de patinajul viteză, care datează din secolul al XIII-lea şi a apărut în Olanda.
Canada şi SUA sunt considerate ţările de origine ale short-track-ului, prima competiţie fiind semnalată în 1909. În anii ’70 au fost fabricate primele patine speciale pentru short-track, având ghete confecţionate din materiale mai dure decât cele de la patinaj viteză, pentru a stabiliza poziţia gleznei pe turnante.
În 1905 a avut loc prima competiţie oficială de patinaj viteză pe pistă redusă, iar în anii 1920-1930 acest sport a câştigat în popularitate şi în Marea Britanie, Japonia, Franţa, Belgia sau Australia.
În 1981 s-au desfăşurat la Paris primele Campionatele Mondiale. La Jocurile Olimpice de la Calgary, în 1988, short-track-ul a fost introdus ca sport demonstrativ în program, iar după patru ani, la JO de la Albertville a devenit în mod oficial sport olimpic. La ora actuală, cele mai puternice ţări în această disciplină sunt Coreea de Sud, China, Canada şi SUA.
Patinatorii îşi dispută victoria pe o pistă redusă, de dimensiunea terenului de hochei (60 x 30 m) cu patru concurenţi (la 500 şi 1000 m) şi şase concurenţi (la 1500 m), care se întrec unul împotriva celuilalt. Lungimea pistei de alergare este de 111,12 m. Probele se desfăşoară pe serii, semifinale şi finale. Tehnica de patinaj este caracterizată de o poziţie înclinată a corpului, cu mâna atingând gheaţa la parcurgerea turnantelor, în condiţiile în care patinatorul simte din plin acţiunea forţei centrifuge pe acele zone ale pistei. Întrucât căzăturile sunt frecvente, patinatorii de short-track poată obligatoriu mănuşi şi căşti de protecţie.
Proba video este folosită de oficiali în acest sport. Niciun patinator care trece linia de sosire nu este sigur de rezultat, până nu află decizia arbitrilor, juriul putând sancţiona cu descalificarea orice concurent care îşi creează un avantaj prin împingerea sau încurcarea adversarilor.
Momente memorabile
Ediţia de la Salt Lake City 2002 a oferit două episoade ce aveau să fie mediatizate intens multă vreme după ce s-au consumat. Proba de 1000 m masculin a oferit una dintre cele mai mari surprize din istoria Olimpiadei Albe, graţie victoriei australianului Steven Bradbury. Aflat mult în urma favoriţilor la medalii (americanul Ohno, coreeanul Ahn, chinezul Li şi canadianul Turcotte), Bradbury s-a trezit campion olimpic după ce toţi ceilalţi au căzut în urma unei coliziuni în lanţ, el devenind astfel primul sportiv din Emisfera Sudică deţinător al medaliei de aur în istoria JO de iarnă.
Următoarea finală, la 1500 m masculin, avea să producă un adevărat incident diplomatic între Coreea de Sud, unde short-track-ul este sport naţional, şi SUA, după ce marele favorit, Kim Dong-Sung, a fost descalificat de arbitrul principal (un american) pentru o presupusă blocare a reprezentantului gazdelor, Anton Apolo Ohno, căruia i s-a acordat titlul. Întrucât proba video nu a convins că măsura se impunea, incidentul a provocat valuri de proteste în Coreea. Ambasada statului asiatic a solicitat explicaţii de la gazde, iar serverul CIO a fost blocat de sute de mii de email-uri ce conţineau inclusiv ameninţări cu moartea la adresa lui Ohno.
Statistica reţine şi performanţa letonului Harald Silovs, care la ediţia de la Vancouver 2010 a concurat atât la patinaj viteză (5000 m), cât şi la short-track (1500 m) şi, mai mult decât atât, ambele probe au avut loc în aceeaşi zi, pe 13 februarie.
Probele olimpice conţin atât întreceri individuale cât şi ştafetă, astfel:
- Masculin: 500 m – 4,5 tururi, 1000 m – 9 tururi, 1500 m – 13,5 tururi, 5000 m ştafetă – 27 tururi;
- Feminin: 500 m – 4,5 tururi, 1000 m – 9 tururi, 1500 m – 13,5 tururi, 3000 m ştafetă – 27 tururi.
În perioada 7 – 23 februarie 2014, Televiziunea Română transmite, în exclusivitate, cea mai importantă competiţie a acestui an, pentru întreaga planetă: Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci.
foto: sochi2014.com
