Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

TVR în context european

TVR.RO | Miercuri, 27 Iunie 2012

I. TVR în context european

II. Taxa TV în România este cea mai mică din Uniunea Europeană

III. Dificultăţile serviciilor publice de televiziune

IV. Tendinţe europene în materie de programe ale televiziunilor publice

V. Serviciile publice tv europene pe piaţa media

 

I. TVR în context european

Ca urmare a crizei, felul în care sunt finanţaţi membrii EBU (European Broadcasting Union) este pus sub lupă. Cu toate acestea, deşi bugetele sunt tot mai mici, nevoia de a investi pentru viitor creşte, atât din cauza tehnologiilor care evoluează rapid, cât  şi din cauza aşteptărilor publicului.

PSM (Public Service Media) are datoria să acopere preferinţele unui public cât mai larg cu putinţă. Oamenii  vor acum acces rapid, mobil, la un conţinut relevant şi de calitate. În  acelaşi timp, gusturile sofisticate în ceea ce priveşte multimedia ne dovedesc faptul că media are nevoie de o tehnologie sofisticată.

Zonele-cheie în care trebuie să investească PSM (Public Service Media) astăzi - tehnologie, infrastructură, digitalizare, training şi arhivare - au nevoie de o finanţare specifică şi sigură dacă difuzorii publici trebuie să garanteze serviciile complete pe care le furnizează.

Consumatorii de azi folosesc instrumente multiple pentru a accesa conţinutul audio-vizual, aşa că, de multe ori, se pune întrebarea dacă este corect să se conecteze la conţinutul emis de PSM (Public Service Media) fără să plătească. Milioane de europeni au telefoane inteligente, aparate TV, radiouri, computere şi tablete, aşa că n-ar fi oare mai corect să taxezi toate gospodăriile unind, astfel, toate taxele pentru diversele servicii furnizate într-una singură? Ar trebui oare ca PSM (Public Service Media) să fie finanţat de la bugetul de stat, din reclame sau din surse mixte?

Fiecare stat trebuie să ia propria decizie în această chestiune în funcţie de contextul naţional, dar în toate cazurile este sigur că, pentru a-şi exercita misiunea publică, difuzorii de conţinut au nevoie de finanţare suficientă, susţinută şi independentă de factorul politic.

Pe un continent unde există nenumărate contexte economice, socio-politice şi culturale, nu există o soluţie unică pentru a finanţa serviciile publice de media. Fiecare guvern trebuie să găsească modalităţi de susţinere a difuzorilor de conţinut, pentru a servi în mod adecvat publicul.

Furnizorii de conţinut au nevoie de finanţare susţinută, specifică

Asemenea sistemului de sănătate, educaţie sau transport şi furnizorii de conţinut au nevoie de un cadru legal special care să le asigure finanţarea. Dacă tot venitul difuzorilor de conţinut este legat de piaţă, atunci aceştia sunt expuşi fluctuaţiilor acesteia sau falimentului. Furnizorii de conţinut trebuie să îşi poată onora transmisiunile şi să se adapteze atât noilor cerinţe ale consumatorilor, cât şi tehnologiilor moderne. Dacă li se cere să ofere conţinut de calitate, relevant pentru un public cât mai larg cu putinţă, atunci este necesară şi o finanţare specifică şi constantă.

Modelul de finanţare trebuie să fie adecvat contextului

Cercetările făcute de EBU (European Broadcasting Union) arată că modelul de finanţare nu are un impact semnificativ asupra performanţelor difuzorilor. Diferenţa constă în nivelul finanţării. Veniturile trebuie să fie suficiente, garantate pe termen lung şi ferite de schimbările politice. Legiuitorii trebuie să nu uite că, fără o finanţare solidă, PSM (Public Service Media) îşi pierd independenţa pe de o parte şi pe de altă parte pierd cursa pentru tehnologiile viitorului. Organizaţiile de media care servesc cu adevărat interesul public trebuie să fie independente din punct de vedere editorial, să nu facă apel la publicitate şi să nu depindă de favorurile politice.

Nivelul de finanţare trebuie să reflecte nevoile naţionale

Organizaţiile publice media operează în cadrul unor contexte naţionale unice şi fiecare dintre ele are probleme de finanţare unice. Problemele economice, politice şi sociale variază de la ţară la ţară, dar toate PSM (Public Service Media) au în comun datoria de a fi în serviciul publicului. Ce se înţelege prin ,,finanţare suficientă" diferă în funcţie de factori precum cei demografici, multilingvism şi alţii. Cu toate acestea, dacă un furnizor de conţinut nu îşi poate îndeplini misiunea din cauza subfinanţării, atunci sunt subminate valori importante pe care sunt construite democraţiile de succes.

Serviciul Public, sub presiune

Un sondaj făcut de EBU (European Broadcasting Union) în decembrie 2016 arată că finanţarea Serviciilor Publice Media (PSM) se află nu numai sub presiune, dar şi că a suferit reduceri în ultimii 5 ani.

Comparând cu 2011, finanţarea PSM a scăzut cu 49% pe piaţa media. Concret, 1,78 miliarde de euro au fost tăiate în 25 din organizaţiile membre EBU,  în anul 2015, faţă de resursele din 2011.
În 2015 taxa de abonament a constituit principala sursă de finanţare a PSM, reprezentând peste 64,5% din finanţarea tuturor organizaţiilor membre EBU.

În anul 2015, taxa de abonament era colectată în 29 din totalul celor 56 de organizaţii membre EBU şi reprezintă ca sumă, în medie, 137 euro pe gospodărie. De asemenea, taxa de abonament s-a dovedit a fi o sursă de finanţare mai stabilă ca alte venituri publice, precum finanţările directe de la buget sau alte alocaţii.

În ultimii 5 ani, 39,7% din organizaţiile PSM membre EBU au suferit reduceri din totalul veniturilor. Cele mai afectate de aceste reduceri au fost organizatiile: BBC – Anglia (-357,52 milioane euro), RAI - Italia (-331,90), RTVE – Spania (-286,94), urmate de Grecia - ERT, Franţa -France Télévisions şi Portugalia - RTP, care au suferit reduceri mai mari de 100 milioane euro, în această perioadă. Reducerile semnificative au avut ca efect reducerea cheltuielilor pentru programe, creşterea numărului programelor achiziţionate pentru a compensa reducerile pentru programele in-house şi, de asemenea, creşterea numărului de reluări de programe (de la 56,7% în 2012 la 62% în 2015).

Serviciile PSM trebuie să facă faţă noilor provocări, deşi veniturile lor scad, apar noi activităţi şi noi costuri de programe specifice, precum costurile pentru programele sportive, care sunt în creştere. Pentru a se adapta la noile nevoi de consum media şi pentru a atrage cât mai multă audienţă, PSM-urile au lansat numeroase servicii precum canalele tematice difuzate prin reţeaua DTT, canalele radio DAB sau online players. Astfel, începând de la mijlocul anului 2016, 97% dintre organizaţiile PSM membre EBU deţin servicii gratuite de "catch-up video" şi toate organizaţiile PSM distribuie cel puţin un canal online de televiziune.

mai sus

II. Finanţarea serviciilor publice

Taxa TV în România a fost eliminată, Televiziunea Română fiind finanţată de la bugetul de stat.

Situaţia altor difuzori publici; bani publici pentru servicii publice

În anul 2015, 29 de organizaţii din totalul celor 56 de organizaţii membre EBU erau finaţate prin taxa de abonament.

Taxa de abonament s-a dovedit a fi o sursă de finanţare mai stabilă faţă de alte venituri publice, precum finanţările directe de la buget sau alte granturi.

Banii înseamnă independenţă

EBU (European Broadcasting Union) este unul dintre cei mai vocali susţinători ai independenţei serviciilor publice de media. Acestea au ca misiune să servească interesul public, venind în întâmpinarea nevoilor acestuia şi a societăţii în ceea ce priveşte informaţia, educaţia şi cultura.

EBU (European Broadcasting Union) deserveşte 85 de organizaţii media naţionale, din 56 de ţări din cadrul şi din jurul Europei. EBU îşi reprezintă membrii şi promovează valorile şi diferenţele specifice ale serviciilor publice de mass media în Europa şi în lume. Staţiile Eurovision şi Euroradio oferă ştiri, programe sportive şi muzică membrilor EBU şi altor organizaţii media. Serviciile oferite membrilor includ consultanţă juridică, consultanţă privind standardizarea tehnică şi dezvoltarea, coproducţii şi schimburi de conţinut de calitate la nivel european.

mai sus

III. Dificultăţile serviciilor publice de televiziune

Studiile de caz ale altor televiziuni publice din Europa arată că acestea se confruntă cu acelaşi gen de probleme şi sunt atacate pe aceleaşi subiecte: finanţarea publică (din sursă bugetară şi/sau din taxa radio - TV), dependenţa de factorul politic şi procesul greoi de modernizare.

De asemenea, recesiunea economică a generat dificultăţi financiare pentru toate serviciile publice de televiziune europene.

Studii de caz:

1. Serbia – Reintroducerea taxei de abonament

În Serbia, taxa de abonament a fost desfiinţată în 2001 şi înlocuită cu finanţarea de la stat, însă, în 2005, taxa TV a fost reintrodusă. Apoi, ca urmare a faptului că suma colectată devenea din ce în ce mai mică, în august 2014 taxa de abonament a fost sistată pentru aproape doi ani.

În 2016, a intrat în vigoare o nouă taxă, cu o valoare redusă faţă de perioada anterioară, de la 500 la 150 RSD, suplimentarea bugetului făcându-se printr-un grant de la stat.

Taxa urmează să fie mărită din nou pentru a garanta serviciului public de televiziune din Serbia o sursă de finanţare stabilă şi independentă.

2. Germania – Reforma de succes a taxei de abonament

Din 1 ianuarie 2013 taxa TV din Germania, numită Rundfunkbeitrag, se plăteşte per gospodărie, indiferent de existenţa sau numărul receptoarelor.

Până acum, această reformă a fost considerată una de succes şi a oprit trendul descendent al serviciului public de televiziune german, iar difuzorii au fost capabili să înregistreze o creştere a veniturilor în anul 2014 (9,73 miliarde Euro) şi în anul 2015 (9,47 miliarde Euro), comparativ cu anii anteriori (ex. 8,85 miliarde Euro în anul 2012).

Însă, veniturile pe care difuzorii publici din Germania sunt stabilite de KEF - o comisie tehnică independentă care face recomandări asupra sumei exacte care să reprezinte taxa. Veniturile suplimentare trebuie să fie depuse într-un fond de rezervă.

În plus, veniturile suplimentare au permis şi o reducere a taxei de abonament lunare de la 17,98 Euro, la 17,50 euro, din 1 aprilie 2015. În aprilie 2016, KEF a propus încă o reducere, la 17,20 euro/lună pentru anii 2017-2020, dar propunerea a fost respinsă de statul german în octombrie 2016, iar taxa rămâne neschimbată la valoarea de 17.50 Euro/lună, până în anul 2021.

3. Italia – „Repornirea” taxei de abonament

În 2015, în Italia evaziunea ajunsese la 31%. În aceste condiţii, sistemul a necesitat o revizuire completă şi, în iulie 2016, a fost lansat un nou sistem de colectare – odată cu factura de electricitate.

Taxa de abonament rămâne strâns legată de existenţa unui televizor în gospodărie, iar dispozitivele conectate nu sunt incluse (doar pentru computerele echipate cu tuner se plăteşte taxă). Obiectivul principal al reformei a fost acela de a mări numărul gospodăriilor care plătesc taxa de abonament, preconizând scăderea evaziunii la 5%.

Reforma trebuie să permită televiziunii publice italiene RAI să realizeze venituri suplimentare. De aceea taxa a fost redusă de la 113,5 Euro, la 100 Euro/an.

4. Regatul Unit al Marii Britanii – nou acord asupra taxei de abonament

Începând din ianuarie 2017, taxa de abonament a serviciului public de televiziune din Marea Britanie va fi reglementată în acord cu înţelegerea dintre Guvern şi BBC, din iulie 2015.

Această perioadă va aduce multe schimbări, începând cu preluarea de către BBC a taxelor de abonament pentru cei cu vârsta de 75 de ani şi peste, la un cost anual estimat pentru BBC de 725 milioane lire. În schimb, valoarea taxei de abonament, îngheţată din 2010, va fi aliniată la nivelul ratei de inflaţie şi va fi rediscutată din 2017/18.

În plus, începând cu septembrie 2016, taxa de abonament nu a acoperit doar transmisiile live, ci şi consumul catch–up prin serviciul BBC on-demand prin I player. În final, banii colectaţi din plata taxei de abonament care susţin în acest moment broadband roll-out şi televiziunea locală, vor fi gradual eliminaţi. BBC estimează că finanţarea va scădea în realitate până la sfârşitul perioadei acordului (anul 2021), cu 10%.

5. Finlanda – Taxa de Abonament YLE

În Finlanda, taxa plătită de cetăţean nu are o sumă fixă, ci reprezintă o cotă parte din venit. Această taxă reprezintă 0,68% din venitul anual al fiecărui cetăţean, dar nu poate fi mai mică de 70 Euro şi mai mare de 143 Euro.

Taxa în Finlanda este un raport între taxa de abonament şi subvenţia de la stat.

Această modalitate de finanţare asigură televiziunii publice o oarecare stabilitate şi o vulnerabilitate redusă. Mai ales dacă ţinem cont de faptul că, în 2015 şi 2016 subvenţia de la stat a fost sistată.

6. Elveţia - efectul fluctuaţiei monedei naţionale la nivel internaţiona

Începând din 2007, finanţarea organizaţiei SRG SSR a fost relativ stabilă, înregistrând o creştere de la 1.569 milioane CHF la 1.607 CHF. Când aceste sume sunt însă transformate în Euro, creşterea de 2,4% în franci elveţieni devine de 57,6%, ca urmare a ratei de schimb în urma creşterii francului elveţian, în 2015. Însă, veniturile SRG SSR au rămas, în realitatea constante

mai sus

IV. Tendinţe europene în materie de programe ale televiziunilor publice

Din punct de vedere al strategiei de programe, analiza comparativă a ofertei de programe la televiziunile publice europene a dus la următoarele concluzii:

  • ficţiunea, în particular filmul, domină toate posturile TV, indiferent de contextul economico-social şi de mărimea postului;
  • de regulă, emisiunilor informative li se conferă un rol mult mai important la posturile din ţările est-europene.

Pentru o analiză separată, în funcţie de mărimea postului, s-au inclus în grupa A (canale TV principale) TVR 1, ARD 1[televiziune publică din Germania], France 2[canal al televiziunii publice din Franţa], BBC 1[canal al televiziunii publice din Marea Britanie], TVE La Primera[canal al televiziunii publice din Spania], RAI Uno[canal al televiziunii publice din Italia], TVP 1[canal al televiziunii publice din Polonia], CT 1[canal al televiziunii publice din Cehia], ORF 1[canal al televiziunii publice din Austria], RTS 1[canal al televiziunii publice din Serbia] şi SLO 1[canal al televiziunii publice din Slovenia], iar în grupa B  (canale TV mai mici) TVR 2, France 3[canal al televiziunii publice din Franţa], BBC 2[canal al televiziunii publice din Marea Britanie], TVE La 2[canal al televiziunii publice din Spania], RAI 2[canal al televiziunii publice din Italia], RAI 3[canal al televiziunii publice din Italia], TVP 2[canal al televiziunii publice din Polonia], M 2[canal al televiziunii publice din Ungaria], CT 2[canal al televiziunii publice din Cehia], SLO 2[canal al televiziunii publice din Slovenia], ZDF[televiziune publică din Germania] şi RTS 2[canal al televiziunii publice din Serbia].

Concluziile suplimentare sunt:

  • primul loc în structura de programe a ţărilor din grupa A revine filmului, cu ponderi medii de 22 - 25% şi un maxim de 67% la ORF 1;
  • pe locurile secunde aceste posturi TV plasează de regulă emisiuni de divertisment; excepţie fac Marea Britanie şi Germania, cu o pondere mai mare pentru emisiunile informative;
  • publicitatea înregistrează cea mai mare pondere la postul principal spaniol, TVE La Primera – 14,8%, urmat de cel din Franţa şi Italia cu circa 5-6%; cele mai mici ponderi se înregistrează în Germania şi Austria, circa 2%.
  • canalele din grupa B s-au axat în principal pe film, divertisment, sport şi abia în plan secund pe emisiuni informative; şi asta în special în Germania şi Austria;
  • publicitatea ocupă, de regulă, 2-3% din totalul programului difuzat pe aceste canale, cu excepţia France 3, care are 10%.

În ceea ce priveşte televiziunile „surori” ale TVR, cele din Europa de Est, se constată:

a)                  Grupa A (canale TV principale)

  • genul „ficţiune” rămâne piesa centrală în structura de programe;
  • procentul emisiunilor de ştiri plasează această grupă doar pe locul al treilea, fiind devansate constant de programele informative;

b)                 Grupa B (canale TV mai mici)

  • filmul, emisiunile informative şi sportul sunt favorizate în structura grilei acestor canale TV;
  • publicitatea atinge un maxim de 13% la canalul secund polonez, 6,5% în Ungaria şi între 0,4 - 3% în celelalte ţări est-europene.

mai sus

V. Serviciile publice tv europene pe piaţa media

În anul 2011, TVR şi-a desfăşurat activitatea în contextul unor tendinţe generale ale serviciilor publice de televiziune europene:

  • criza financiar-economică mondială influenţează şi bugetele serviciilor publice media (Public Service Media - PSM);
  • scăderea în continuare a share-ul combinat mediu al PSM-urilor (Public Service Media) din Uniunea Europeană;

 

Pe lângă acestea, s-a mai observat:

  • scăderea share-ului posturilor generaliste;
  • creşterea share-ului canalelor tematice;
  • fragmentarea explozivă a ofertei de canale de televiziune distribuite prin cablu sau prin satelit;
  • răspândirea, iar în unele ţări generalizarea, transmisiei digitale terestre a canalelor de televiziune (DTT – Digital Terrestrial Television);
  • modificarea obiceiurilor de consum ale publicului, determinată în principal de răspândirea difuzării de conţinut video prin platforme digitale multiple: free to air, cablu, Internet (mai ales odată cu extinderea broadband-ului), smartphone-uri, alte dispozitive portabile, console de jocuri etc.
  • dezvoltarea şi consolidarea pe anumite segmente – ştiri, copii şi tineret, sport, filme, ştiinţă – a canalelor tematice;
  • sporirea cererii pentru VOD (Video on Demand) şi time shifted viewing (vizionare ulterioară), mai ales prin streaming (conţinutul poarte fi vizionat în timp real pe net),dar şi prin downloading (descărcare);
  • dezvoltarea de iPlayer-e, prin care pot fi accesate programe de televiziune ulterior difuzării lor în direct, într-un interval de maximum şapte zile;
  • concentrarea pieţei, atât prin constituirea prin fuziune a unor mari conglomerate, cât şi prin intrarea pe piaţa de conţinut de televiziune a unor companii media netradiţionale, precum cele din domeniul telecomunicaţiilor;
  • producţia de ştiri rămâne una dintre funcţiile cheie ale PSM-urilor (Public Service Media). Multe dintre ele preferă chiar să-şi profileze unul dintre canale pe ştiri şi emisiuni informative;
  • ficţiunea este un al doilea gen important pentru PSM-uri (Public Service Media), reprezentând mai mult de o treime din timpul total de emisie. Se constată de asemenea o sporire a procentului de producţii europene, chiar dacă producţia americană domină încă piaţa, în ansamblul ei;
  • producţia proprie reprezintă, în medie, două treimi din ansamblul programelor;
  • formatul QUIZ/concursuri este utilizat din plin ca vehicul pentru dimensiunea educativ - formativă care face parte din misiunea televiziunilor publice;
  • televiziunile publice europene pun accentul pe oferirea de programe pentru majoritatea segmentelor sociale; experimentarea de noi formate; păstrarea pe canalele generaliste a celor mai bune şi populare programe; dezvoltarea zonei new media, având drept ţintă tânăra generaţie;
  • ofertele multi-canal au fost adoptate pentru a atenua erodarea share-ului.