„Cap compas” a pornit într-o nouă călătorie, pe un traseu care începe de la Baalbek, trece prin Sidon şi se termină în cetatea antică Tyr, sâmbătă, 6 ianuarie, de la ora 15.00, la TVR 2 şi TVR HD.

 

Undeva, în înaltul podişului Beka, se pătrunde în acest colţ de Liban printr-o altfel de poartă. Un monolit imens stă drept bornă în faţa omului şi a timpului.

La Baalbek, timpul se teme de facerea mâinilor omului şi nu invers. Arheologii germani consideră că este cel mai mare bloc de piatră din lume, cioplit vreodată de mâinile omului.

Este agreată ipoteza că aceste pietre erau menite să servească temeliilor templelor romane. Unele cercetări presupun că sunt mult mai vechi decât epoca romană, având deja aproximativ 9 mii de ani vechime în timpurile Imperiului. Piatra are colosala greutate de peste o mie de tone, 20 m lungime, 6 m lăţime şi 5 m înălţime. Prin comparaţie, Megaliţii de la Stonehenge cântăresc de 40 ori mai puţin. Nimeni nu ştie cum a fost tăiată.

În apropiere de marile edificii sacre, ruinele Templului Zeiţei Venus, construit în secolul al III-lea, au un design original cu un altar circular şi ziduri înconjurătoare. În nişele laterale aveau loc reprezentări sacre şi artistice. Arhitectura sublinia în chip material conceptul de strălucire. Templul lui Venus a devenit mai apoi Biserica Sfânta Barbara.

Barbara era fiica unui demnitar local închinător la zei. Ea a fost ucisă de propriul tată care a aflat că se creştinase. Părintele ucigaş a fost lovit de fulger iar Sfânta Barbara este invocată ca protectoare împotriva trăznetului.

Dincolo de propilee începe o lume fantastică şi prin această latură se intră în oraş sau mai bine zis în cetatea templu. Este lumea columnelor infinutului căci cum altfel am putea descrie cele 6 coloane ale Templului lui Jupiter rămase în picioare până astăzi. Cronicile relatează că de pe la sfârşitul secolului al 16-lea mai erau în picioare 27 din cele 58 existente iniţial, iar mai apoi, rând pe rând, s-au năruit până la cutremurul din 1759, când ajunseseră la 9.

Peregrinul se află într-unul dintre locurile sacre ale omenirii. Este ambientul unde prin imaginaţie poţi întâlni zei. Este locul în care aurul statuilor se mai poate vedea doar închipuit printre gene, dacă priveşti spre soarele nepieritor asemenea metalului nobil.

Templul, considerat cel mai mare din lumea romană, a servit şi drept oracol. În anul 114, împăratul Traian l-a cercetat. Altarul principal, faimos în întreaga lume, a fost construit în anul 60 î.d. Hs şi completat sub Nero. După apariţia şi expansiunea creştinismului, oracolul a intrat în declin. În curtea hexagonală a fost ridicată o biserică finalizată de Teodosie al II-lea. Edificiul acoperea întreg spaţiul, având cupolă şi dom, fiind asemenea Bisericii de la Sfântul Mormânt. Ultimele clipe de glorie ale spaţiului sacru s-au consumat prin secolul al IX-lea, finalul a fost marcat de epoca selgiucidă.

Orice drum este, într-un fel, o iniţiere. Ne îndreptăm spre sudul Libanului, spre ţărmuri de legendă care spun poveşti nemuritoare. Marea te însoţeşte şi pare a-ţi deveni prieten şi confident.

Sidon, dincolo de poveşti nemuritoare, a fost şi rămâne o intersecţie a lumilor. În răspântia Levantului, se întâlneau Europa cu Orientul şi cu Africa. Situat la mijlocul distanţei dintre Tyr şi Beirut, Sidon este al treilea oraş ca mărime din Liban.

Soukul sau bazarul devine prelungirea în timp şi spaţiu a palatelor pentru caravane. Odinioară prin souk se înţelegea o piaţă efemeră, un loc în care vânzătorii şi cumpărătorii se adunau temporar. Prieteniile se leagă aici instantaneu. Fiecare meşteşugar sau vânzător îţi arată cu bucuruie ce vinde, ce face, te invită să guşti din bunătăţile de pe tarabă. Îţi împărtăşeste bucuriile şi necazurile familiei, vorbeşte despre îndeletnicirile copiilor şi despre ierarhia lucrurilor importante pentru sine şi pentru semeni.

Muzeul săpunului este tot în oraşul vechi, între zidurile unei fabrici de săpun, din secolul al XVII-lea. În ansamblul muzeal sunt prezentate multe tipuri de săpun şi detalii privind manufactura acestui produs, istoria fabricării săpunului şi mai ales mostre realizate manual. Aici s-a produs săpun, până în anul 1975, care era livrat hamamurilor, adică băilor publice orientale.

Chateau de la Mer sau Fortăreaţa Mării a servit drept cetate cruciată a Ţării Sfinte. A pătrunde într-o astfel de incintă înseamnă mai mult decât o simplă vizită cu caracter turistic. Zidurile de apărare sunt ingenios întărite cu resturi de coloane de la vestigiile romane. Castelul Mării parcă nu cunoaşte anii bătrâneţilor pentru că orice epocă istorică înseamnă, în egală măsură, vârsta de aur a lumilor de aici.

Sidonul a fost considerat dintotdeauna o putere maritimă şi comercială a Orientului Apropiat, fiind în istoria sa stăpânit de fenicieni, de asirieni, de babilonieni, de perşi, de ahemenizi, de macedoneni, selgiucizi, de romani, de cruciaţi, de arabi şi otomani, iar în cele din urmă de francezi. S-a trecut fizic şi spiritual printre realităţi istorice confirmate.

În Tyr legendele se ţes şi se ating curioase peste ziduri în cătarea altor ţărmuri şi margini de lume. Aici pare că dintotdeauna a fost un loc de apărare al ţării şi al neamului. Hipodromul dar şi multe alte construcţii şi ruine antice te aşteaptă ca un vameş binevoitor în Tyr, unul dintre cele mai frumoase oraşe din Liban şi din întreaga lume.

***

Cap compas este un program de televiziune complex care comportă atât valenţe de ordin turistic cât şi dimensiuni complementare legate de obiceiuri, spaţii culturale, identităţi  ambientale, stil şi rafinament în materie de amenajări ale industriei ospitalităţii, reţete culinare originale, degustări de vinuri şi forme de agrement.