Echipa emisiunii „Cap Compas”, v-a propus, sâmbătă, 15 decembrie, o călătorie sui generis printre „picături cretane”. De la ora 15.30, la TVR 2, și de la ora 17.00, la TVR HD.
Dincolo de celebrele plaje și stațiuni turistice și de inestimabilul patrimoniu minoic, Insula Creta este descoperită prin paradigme rurale sau aferente ambientului urban care se constituie în veritabile spoturi identitare ale unui releveu particular pe un traseu care începe de pe marginea de mare unde în 1965 regizorul Michael Cacoyannis a turnat importante scene ale filmului “Zorba grecul” cu Anthony Quinn și Alan Bates.
În sezonul estival plaja din cătunul Stavros este vizitată de mii de turiști. Insula Creta începe să își dezvăluie picuri de amintiri răsfirate de oameni în lumea zeilor. Astfel, agia Triada sau Mănăstirea Sf. Treime care este chiar locul care apare preț de câteva secunde în filmul laitmotv al începutului reportajului devine memorabilă printr-o degustare de vin însoțită de cuminecaturi de pâine alinate de atingerea uleiului de măsline.
Mănăstirea Sf. Treime este o oprire din care se pot înțelege atât istorie și credință, cât și firescul vieții care se scurge aici aproape în același fel de sute de ani. Mănăstirea Sf. Treime este un exemplu de renaștere la propriu, fiind reconstruită în 1634 pe locul unei uitate biserici dedicate Sf Apostoli Laurențiu și Ieremia, care erau călugări proveniți din medii educaționale de tip venețiano-cretan familia Tzagarolou find neamul care a oferit multe lucruri care au dăinuit în acest spațiu.În ansamblul monastic sunt evidente influențele stilului italian din părțile Veronei.
Imediat ce părăsești țărmurile de mare te întâmpină vai cu măslini și podișuri roditoare. Sintagma cornul abundenței parcă este aici mai aproape de legendara alăptare lui Zeus din cornul Amaltheei.
Gavalochori este un altfel de loc. Străduțe labirintice se lipesc de case urmând un contur care pare un rezultat al hazardului. În astfel de sate poți întâlni Creta autentică sau reperele spațiului cretan care au fost dintotdeauna sursă de viață și de inspirație a locuitorilor.O existență petrecută între munți și mare unde acel fugit irreparabile tempus are, mai degrabă, sensul înțelepțirii.
În miez de sezon turistic practic populația localității se dublează prin numărul de turiști care aleg să stea câte 10-15 zile în acest loc. Este un tip de așezare temporară în care se îmbină valențele turismului rural cu calitatea de megieș vremelnic al sătenilor.
Spațiile montane sunt și o exemplificare a felului de a fi al cretanilor … iubitori de viață și binevoitori cu oaspeții gospodari și onești ducând un trai adaptat mai degrabă nevoilor comunității decât necesităților personale. Oamenii de la munte se deosebesc mult față de cei da la marginea mării într-un spațiu relativ restrâns, ținând cont de faptul că insula are puțin peste 200 km lungime. Într-un ținut în care iarna este doar un fel de zburlire a verii și temperaturile arareori scad sub minus 3 grade, binefacerile oferite de natură sunt exploatate la maximum.
Pentru a ajunge în cătunul Anogia se urcă la altitudinea de 740 m. Iar pe post de bun venit brânzeturi din cele mai faimoase sortimente locale.
Având vârste venerabile care în multe cazuri trec pragul de 80 ani, femeile din Anogia reprezintă o marcă înregistrată a micului sat de la poalele muntelui Psiloritis. Aerul curat al înălțimilor și viața cumpătată sunt atuurile datorită cărora oamenii de aici au o viață lungă și activă.
Chania se descoperă printre picături cretane. Temeliile anticei așezări sunt ascunse sub multe straturi de civilizații. Ruine sau fortărețe aflate în cale sunt amenajate ingenios drept locuri de întâlnire cu istoria și cu obiceiurile urbei. Chania poate fi înțeleasă și ca o răspântie în contextul așezării la țărm de mare și în condițiile în care orașele din Creta sunt destul de mici. Având aeroport internațional în apropiere și fiind un liman căutat pentru vasele de croazieră, Chania este paradisul turiștilor asjunși în Creta.
Argyroupoli este un popas special și un alt loc în care oamenii vor să ajungă pentru a vedea locuri și lucruri autentic cretane. Ghidul tipărit este un ajutor relativ pantru că atracțiile se ivesc ispititor la tot pasul și indiferent de traseul ales inițial cheamă și îndeamnă precum sirene din vremuri mitologice ale altor timpuri și locuri. Nu face excepție nici acest sat renumit pentru instoria romană antică, pentru izvoarele râului Mouselas care formează o mică peșteră și despre care se spune că au proprietăți vindecătoare,pentru procesul de pătrundere a creștinismului dar și pentru epocile venețiană și otomană.
În margine de sat însă, în calea tuturor, aproape de colinele unde în vremuri homerice există cetatea Rafkos, poate fi găsit unul dintre prețuitele locuri de închinare ale cretanilor. Peștera Sf. Miron amintește deopotrivă despre statornicia în credință a unui episcop al Cretei care a trecut la cele veșnice în anul 350 d. Hs.
O vorba a locului spune că dacă vrei să cunoști viața orașelor cretane trebuie să înțelegi mai întâi esențele satului tradițional.
Archanes se află la mică distanță de capitala insulei și este un exemplu de cooperare între autoritățile locale și Uniunea Europeană. Practic satul a fost recompus pentru un alt tip de viață prin fonduri europene și infuzii de capital privat devenind una dintre bijuteriile insulare. Aflat la câțiva kilometri de faimosul palat din Knossos, spațiul a fost în timpurile minoice reședința de vara a regilor cretani. Poate și de aici tainicul ecou care invită să descoperi lumile neștiute prin cele văzute.
Heraklion, capitala Cretei, își petrece vremurile în crucea vânturilor de când se măsoară timpul pe aceste țărmuri. Orașul are multe de povestit. Multe dintre clădirile din zilele noastre au aerul anilor 50. Sunt zile când portul primește câteva mari vase de croazieră, iar străzile se umplu brusc de câteva mii de turiști.
Fântânile venețiene Bembo și Morosini sau cișmeaua turcă sunt, dincolo de frumuste și utilitate, mărturiile întrepătrunderii unor civilizații care ne învață că a fi stăpânitor impune, în plus, și a dărui ceva celor pe care îi stăpânești.
Heraklion are biserici remarcabile precum cea dedicată Sf. Mina, zidiri de cult care sunt o autentificare a mărturisirii credinței din timpuri apostolice și până în zilele noaste, dar și a rolului de punte pe care și l-a asumat cetatea ca purtătoare de valori între Nordul și Sudul Mediteranei, într-o prima etapă, și între Occident și Bizanț, în epoci de înflorire ale Evului Mediu.
Logia venețiană exemplu de rafinament arhitectonic evocator al unei prosperități remarcabile a întregii insule aduce în prim-plan rafinamentul cetății dogilor, în timp ce Sf. Titus, care este considerat ucenicul datorită căruia a ajuns creștinismul în acest spațiu, veghează alături de Sf. Marcu, patronul spiritual al Veneției, în locuri aflate în proximitatea zonelor pietonale.
Fermecător și având o aura de oraș levantin, Heraklion te conduce din loc în loc într-un tur relaxant indiferent de anotimpul în care alegi să îl vizitezi.
