Filmul biografic „Jackie” este povestea zilelor dramatice care au urmat asasinării preşedintelui american John F. Kennedy, relatată din perspectiva Primei Doamne, Jacqueline Kennedy. Îl vedem la TVR 1, marți, 3 septembrie, de la ora 22.10.
TVR 1 difuzează filmul biografic Jackie, coproducţie SUA, Chile, Spania 2016, în regia lui Pablo Larrain. Actriţa Natalie Portman o interpretează pe Jacqueline Kennedy, Prima Doamnă a Americii, distribuţia filmului fiind completată de actorii Peter Sarsgaard, Greta Gerwig, John Hurt.
Jackie este povestea zilelor dramatice care au urmat asasinării preşedintelui american John F. Kennedy, relatată din perspectiva Primei Doamne, Jacqueline Kennedy, cu scurte incursiuni în trecutul cuplului prezidenţial. Scenariul filmului a fost inspirat de un celebru interviu pe care ziaristul Theodore H. White, de la revista „Life", i l-a luat proaspetei văduve în noiembrie 1963, în casa lui Jackie din Massachussets.
Filmul biografic Jackie a avut trei nominalizări la premiile Oscar – pentru rol principal feminin, scenariu şi coloană sonoră şi o nominalizare la premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriţă şi a fost recompensat cu Premiul BAFTA pentru costume, dar şi cu Premiul pentru cel mai bun scenariu, la Festivalul de Film de la Veneţia.
Când se pregătea pentru rolul Jackie, una dintre marile provocări ale actriţei Natalie Portman a fost aceea de a deprinde şi reda dialectul special, dicţia impecabilă şi vocea şoptită ale Marii Doamne a Amercii. „Avea o voce absolut uluitoare, părea cu totul din alt timp. Avea un fel cu totul special de a se prezenta, foarte sfios, cu o batere a genelor şi aproape fără voce. Accentul ei era elegant, un mix de accent de New York cu un touch uşor britanic. Dialectul ei reprezenta o îmbinare neobişnuită de sunete, care îi erau proprii. Cred că la primele mele repetiţii la cadru, Pablo Larrain a fost îngrozit”, şi-a amintit actriţa Natalie Portman.
„Natalie are acel ceva esenţial în jocul unui actor şi anume: misterul” – spune regizorul Pablo Larrain, care continuă: „Dacă există vreo femeie a ultimului secol pe care eu o consider misterioasă prin excelenţă, atunci aceea este Jackie Kennedy. Natalie are o eleganţă, sofisticare, inteligenţă şi sensibilitate artistică similare ei. Dar cel mai important pentru mine a fost acel simţ al misterului. Natalie este acea persoană care are tocmai acel ceva când o priveşti şi asta înseamnă cinema pentru mine. Jackie ar fi putut fi interpretată de suprafaţă, dar am ştiut că Natalie va merge mult mai profunzime în interpretarea personajului. Ne arată o femeie sângerând pe dinăuntru şi care păstrează toată suferinţa în ea, care ţine întrega suferinţă a unei naţiuni în ea, dar într-un mod în care te lasă să o simţi.”
Proiectul acestui film a fost anunţat ca avându-l regizor pe Darren Aronofsky, cu Rachel Weisz în rolul principal. Amândoi s-au retras, dar Aronofsky a rămas producător al filmului. După ce s-a stabilit ca Natalie Portman să interpreteze rolul Jackie, la cererea lui Pablo Larrain, a trebuit eliminată orice pagină a scenariului care nu includea scene în care să apară Jackie Kennedy. Şi asta pentru ca filmul să fie în întregime despre ea şi experienţele ei. În final, scenariul a fost redus la o sută de pagini, toate fiind construite în jurul Primei Doamne.
Jacqueline Kennedy a dat două interviuri după moartea soţului ei, unul revistei Life, iar cel de-al doilea istoricului Arthur M. Schelsinger Jr, care a înregistrat nu mai puţin de opt ore cu Jackie. După aceste două interviuri, Prima Doamnă a Americii nu a mai vorbit niciodată în public despre acea perioadă a vieţii. Părţi din transcrierea interviului au fost editate chiar de Jackie, ceea ce a facut-o pe Natalie Portman să se întrebe ce anume avea Prima Doamnă de ascuns şi de ce. Acestă cercetare în privinţa obiceiurilor lui Jackie de a ţine totul sub control a devenit un element important în jocul actriţei Natalie Portman. „M-a ajutat să fiu atentă la golurile de informaţie. Ce anume a fost şters şi de ce? A spus cumva Jackie prea mult? Ştiind că au lipsit informaţii mi-a dat cumva o libertate de a-mi imagina acele momente despre care nimeni nu are idee cum au fost de fapt”, a mai povestit Natalie Portman.
