Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Culisele unei transmisii istorice (I)

TVR.RO | Miercuri, 05 Iunie 2019
Cum au trăit jurnaliştii TVR experienţa relatării vizitei Papei Francisc? În spatele lor au muncit numeroase echipe de profesionişti - cameramani, producători, regizori de emisie, editori de imagine, tehnicieni, graficieni, alţi specialişti tv.

Emoţii greu de stăpânit, experienţe unice, transmisii din mijlocul a zeci de mii de pelerini, ploi torenţiale, vânt, grindină şi frig, dar peste toate bucuria de a fi părtaşi la un eveniment istoric, la o vizită pe care o poţi trăi, cu o asemenea intensitate, doar o dată în viaţă.

Cum au trăit jurnaliştii TVR experienţa relatării vizitei Suveranului Pontif în România, aflăm chiar de la ei. În spatele lor, dincolo de microfon şi de micul ecran, au muncit echipe de profesionişti ai Televiziunii Române - cameramani, producători, regizori de emisie sau de montaj, editori de imagine, tehnicieni, graficieni, şoferi şi alţi specialişti tv.

(w640)

„Emoţii cât pentru o viaţă”

Irina Păcurariu a fost la Palatul Culturii din Iaşi unde Papa Francisc urma să se întâlnească cu tineri și familii de pelerini veniți din toată Moldova.

„Suveranul Pontif s-a oprit și la Catedrala Romano-Catolică, locul  de unde gesturile prin care a binecuvântat bătrânii și bolnavii care îl așteptau acolo au topit inimile tuturor și au făcut instantaneu un tur de emoție greu de controlat  prin transmisiile noastre tv în toată țara și mult peste granițele ei. Indiferent de limbă, religie sau naționalitate, pentru că erau mulți oameni veniți și de peste granițe, chipurile tuturor celor prezenți au căpătat o aură greu de povestit. Părea că, pentru o clipă magică, toată lumea radiază o anume lumină, care unește. Și, ce a uimit și nu a fost preconizat, e că, deși erau așteptate cam 60.000 de persoane, până la final s-au adunat pe străzile principale ale orașului, mai ales pe traseul principal, cam 150.000 de oameni care au trăit împreună o incredibilă stare de grație” declară Irina.

(w640)

„Aș fi vrut doar să tac împreună cu ieșenii mei și să ne bucurăm împreună de ceea ce trăiam”

Cu o oră înainte de aterizarea Papei la Iași, o furtună urmată de o ploaie cu gheață a dat toate planurile peste cap. „Într-un sfert de oră a acoperit străzile și peluzele pregătite pentru public și procesiune cu un strat serios de apă înghețată, care s-a infiltrat și în unele dintre cardurile camerelor sau în rucsacurile de transmisie.

(w640)

Fiecare dintre noi a încercat să protejeze echipamentul sau să se adăpostească, lucru care pare la îndemână, dar nu în condițiile de acolo. Din motive de securitate nu existau adăposturi în zona de unde urma să transmitem, așa că momentul a făcut victime din cele mai diverse, iar pe mine m-a șifonat la propriu, mai ales că am prins rafalele de ploaie fără umbrelă, pe drum, ocolind sute de metri de garduri de protecție.

(w640)

(w640)

Faptul că în momentul în care Papa a pășit pe aeroport a coincis cu apariția soarelui, care a aurit apoi tot orașul, a dat drumul la magie. Încerc să îmi explic așa faptul că la un moment dat mi s-a pus un nod în gât. În timp ce transmiteam deplasarea papamobilului printre miile de oameni care aclamau Vivat Papa! șiSuveranul Pontif se apropia - pe una dintre străzile copilăriei mele, bulevardul central al orașului - de fostul palat administarativ al Moldovei și toată lumea din jur era încremenită în aceeași îmbrățișare divină, vocea m-a lăsat. Aș fi vrut doar să tac împreună cu ieșenii mei și să ne bucurăm împreună de ceea ce trăiam, un dar neașteptat și plin de speranță”, mai povesteşte Irina.

(w640)

Ce ne rămâne după acest eveniment în opinia Irinei Păcurariu?

(w500)

„Că aveam cu toții o uriașă sete de bunătate, căldură și umanitate, ceea ce acest om întruchipează pe deplin. Și că lumea acestor trei zile e una în care ne-ar plăcea să continuăm să trăim”.

Foto credit: Irina Pacurariu

Va urma