A devenit deja o tradiţie ca în Festivalul Enescu să vedem spectacole de balet cu companii internaţionale evoluând în coregrafii semnate de artişti care au făcut istorie în arta dansului.

 

A fost trupa lui Boris Eifmann (ediţia din 2005) cu Giselle cea roşie şi Don Giovanni şi Moliere, compania lui Maurice Bejart (ediţia din 2007), avându-l ca vedetă pe Gil Roman, cu o retrospectivă a întregii creaţii a lui Bejart, Baletul din Monte Carlo (ediţia din 2009), cu un spectacol de Jean Christophe Maillot, La Belle... (Frumoasa...), pe muzică de Ceaikovski, dar fără a avea vreo legătură cu vreunul din baletele compuse de marele muzician rus, la fel ca şi Magifique, o coproducţie a mai multor companii din Franţa, în coregrafia lui Thierry Malandain (în 2011), spectacole prezentate pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

Realizând un colaj din muzica baletului "Frumoasa din pădurea adormită" şi simfoniile lui Ceaikovski, coregraful Jean Christophe Maillot a creat un libret absolut original, în care elementele de fantastic  se îmbinau cu cele de un realism frust, inconfortabil prin duritatea lui. O poveste în care dragostea şi frumuseţea se împleteau cu violenţa şi hidosul, într-o lume urâtă, dominată de un rău visceral, din care unica posibilitate de evadare  o reprezintă visul şi moartea.

Pentru a-şi susţine demersul, coregraful şi-a permis să ordoneze momentele muzicale din baletul "Frumoasa din pădurea adormită" după cum a crezut de cuviinţă, lucru discutabil (nu ştiu ce-ar fi spus Ceaikovski dacă ar asistat la spectacol), mai ales pentru cei care sunt fani ai dansului clasic şi ştiu pe dinafară partitura. Dar... libretul e perfect susţinut de coregrafie, în stil neoclasic,  şi de balerini, rezultând personaje complexe, cu o psihologie alambicată şi foarte greu de redat  prin gest şi mişcare, ceea ce presupune din partea dansatorilor nu doar o tehnică ireproşabilă, ci şi har actoricesc cu care, din fericire, absolut toţi, sunt din plini dăruiţi.O performanţă meritorie!

Momentele de poezie şi inefabil se îmbină, în viziunea lui Maillot, cu cele de violenţă şi frustrare, rezultând un spectacol de o mare frumuseţe plastică, în care mişcarea se potriveşte perfect cu decorul, scenografia fiind un alt punct forte al reprezentației şi accentuând caracteristicile personajelor.

Cristina Lascu

sursa foto: balletsdemontecarlo.com