|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
* Sondajul nu este stiintific, el reflecta opinia vizitatorilor siteului. |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
vineri, 05 decembrie 2008, ora 11:45 |
|
|
|
|
A murit Ticu Dumitrescu
Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Constantin (Ticu) Dumitrescu, a încetat din viaţă, anunţă surse medicale, preluate de Mediafax. Conform surselor citate, Ticu Dumitrescu suferea de cancer. În ultima lună, el a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Potrivit aceloraşi surse, Ticu Dumitrescu a cerut joi să fie externat. Ticu Dumitrescu s-a născut la 27 mai 1928, în comuna Ciumaţi, judeţul Prahova. În perioada comunistă a fost deţinut politic, iar după 1989 a devenit preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România. În perioada post-decembristă a fost puternic implicat în viaţa politică din România. Senator creştin-democrat şi membru în Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) Ticu Dumitrescu a fost iniţiatorul Legii Lustraţiei, proiect vehement contestat.
|
|
| Comentarii (12) |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Securitatea nu a aparat niciodata poporul roman! Doar interesele pcr-ului.Nu murdarii memoria unui erou cu aiureli comuniste.\"Securitatea a fost, oficial, înfiinţaţă prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a RPR. Iniţial, a purtat numele de Direcţia Generală a Securităţii Poporului (DGSP). În realitate, Securitatea a început să acţioneze după 23 august 1944, când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat masiv de comunişti. Securitatea a fost creată de SMERSH, o divizie a NKVD, având ca misiune înlocuirea serviciilor secrete din ţările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERSH din România, numită Brigada Mobilă, a fost condusă, până în 1948, de colonelul NKVD Boris Grünberg, care folosea, în România, numele Alexandru Nicolski.
Primul director al Securitatii a fost gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiuşa (nume real: Panteleimon Bodnarenko). Şeful Securităţii avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniştri, fiind secondat de 2 directori adjuncţi cu rangul de secretari de stat, gen-mr. Alexandru Nicolski şi gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Wladimir Mazurow). Toţi cei 3 erau ofiţeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD.
DGSP a înlocuit Direcţia Generală a Poliţiei de Siguranţă. Conform Decretului 221, Securitatea avea rolul de \"a apăra cuceririle democratice şi de a asigura securitatea Republicii Populare Române împotriva uneltirilor duşmanilor interni şi externi\". De asemenea, organele de securitate erau \"singurele abilitate a instrumenta infracţiunile ce primejduiesc regimul democratic şi securitatea poporului\". Prin Decretul nr. 50 din 30 martie 1951, DGSP şi-a schimbat numele în Direcţia Generală a Securităţii Statului, iar prin Decretul 264 din aprilie 1951, SSI (Serviciul Special de Informaţii) a intrat în compunerea DGSS.
Potrivit Decretului nr. 324 din 20 septembrie 1951, DGSS s-a separat de Ministerul de Interne şi a fost încorporat în Ministerul Securităţii Statului (MSS). Această reorganizare a fost de scurtă durată. MSS a reintrat sub comanda MAI, la 7 septembrie 1955. Câteva luni mai târziu, la 11 iunie 1956, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1361, Ministerul de Interne a fost reorganizat şi împărţit în două departamente: Departamentul Securităţii şi Departamentul Internelor. Cel din urmă răspundea de Miliţie şi închisori, în timp ce primul a moştenit structura DGSS.
Securitatea nu a avut, până în 1956, atribuţii în ceea ce priveşte detinuţii politici din închisori şi lagăre de muncă, cu excepţia supravegherii contrainformative a ofiţerilor, subofiţerilor şi trupelor, care îndeplineau serviciul acolo. Asta nu însemna că Securitatea nu e vinovată de crimele regimului comunist. Ofiţerii de securitate nu au intervenit pentru a opri abuzurile. În cele câteva cazuri când au sesizat asemenea fapte, fie nu s-a luat nici o măsură, fie au fost concediaţi. În multe alte cazuri securiştii s-au implicat în crime şi torturi. Securitatea a fost principala sursa de informaţii care au dus la închiderea \"duşmanilor poporului\" în puşcarii si lagăre.
După moartea lui Stalin, în martie 1953, a urmat o perioadă de relativă liberalizare în interiorul lagărului comunist. Totuşi Gheorghe Gheorghiu-Dej, un stalinist convins, a iniţiat o campanie de epurări după model stalinist, în urma căreia şi-a eliminat potenţialii duşmani din interiorul partidului. Securitatea, sub comanda lui Alexandru Drăghici, a avut un rol important de jucat în această campanie. Nici Securitatea nu a scăpat de epurări, în perioada 1960-1965, fiind înlăturaţi mulţi ofiţeri impuşi de la Moscova, care ar fi putut să ameninţe autoritatea lui Dej.
După moartea lui Dej, venirea lui Nicolae Ceauşescu în fruntea PCR a marcat o nouă reorganizare a Securitaţii. Astfel, din 22 iulie 1967, în urma Decretului nr. 710, a fost înfiinţat Departamentul Securităţii Statului (DSS), condus de Consiliul Securităţii Statului (CSS), având în frunte un preşedinte cu rang de ministru. La 4 aprilie 1968, Consiliul Securitătii Statului devine organ independent de Ministerul de Interne, pentru ca, la 9 aprilie 1972, să reintre în cadrul Ministerului de Interne. Departamentul Securităţii Statului a fost reorganizat având şase direcţii principale (informaţii interne, contrainformaţii economice, contraspionaj, contrainformaţii militare, securitate şi gardă şi cercetări penale). Aceasta a fost forma sub care a funcţionat Securitatea până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Ultimul şef al Securităţii a fost Iulian Vlad. În 30 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naţionale a hotărât desfiinţarea Departamentului Securităţii Statului. În ultimul deceniu al regimului Ceauşescu, nu au existat mişcări de dizidenţă însemnate, dar au fost totuşi unele revolte izolate şi rare, care indicau faptul că existau nemulţumiri în legatură cu condiţiile de trai. Aceaste mişcări de opoziţie au pornit de la diverşi dizidenţi, muncitori, minorităţi etnice şi religioase, şi chiar unii membri ai PCR din eşaloanele inferioare. Securitatea a reuşit, totuşi, să oprească aceste mişcări, deoarece dizidenţii erau puţini şi izolaţi. Muncitorii industriali deveniseră o importantă ameninţare împotriva regimului lui Ceauşescu şi a rolului conducător al PCR la sfârşitul anilor \'70. În anii \'80, nemulţumirea proletariatului a continuat, în primul rând datorită prăbuşirii economiei naţionale şi a nivelului de trai din ce în ce mai scăzut. Sărăcia şi raţionalizarea mâncării, a combustibilului şi curentului electric au afectat, mai ales, clasa muncitoare. Ceauşescu a oprit dezvoltarea unei mişcări muncitoreşti veritabile, asemeni Solidarităţii din Polonia, cu ajutorul Miliţiei şi Securităţii. Securitatea avea o strategie variată şi eficientă de reprimare a dizidenţilor. Securiştii utilizau, în primul rând, mijloace ilegale de suprimare a dizidenţilor, care includeau hărţuire, ameninţări, intimidare şi chiar bătăi. Dizidenţii erau deseori concediaţi, puşi sub acuzaţie şi închişi pentru \"parazitism\", chiar dacă nu erau angajaţi nicăieri. Pentru a-i îndepărta pe dizidenţi unii de alţii şi pentru a-i împiedica să aibă legături cu diplomaţi occidentali şi reprezentanţi ai mass-media în România care i-ar putea aduce în atenţia întregii lumi, autorităţile le respingeau cererile de viză de flotant, necesare pentru a putea locui în oraşele mari. Uneori autorităţile nu-i acuzau, oficial, pe dizidenţi pentru a nu atrage atenţia asupra cazurilor lor sau îi judecau în secret, în faţa unor tribunale militare. Chiar daca nu erau închişi, unor dizidenţi cunoscuţi li se puneau telefoanele sub supraveghere, li se supraveghea corespondenţa şi erau arestaţi fără motiv. Unii au trăit, practic, sub arest la domiciliu şi erau supravegheaţi în continuu de securişti in civil şi de miliţieni în uniformă, care intimidau potenţialii vizitatori. Dizidenţii erau deseori denunţaţi public de mass-media ca fiind trădători, spioni imperialişti sau servitori ai vechiului regim. Atunci când cazurile unor dizidenţi ajungeau în atenţia organizaţiilor internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, iar autorităţile nu aveau ce să facă împotriva lor, Securitatea exercita presiuni asupra dizidenţilor pentru a-i determina să plece din ţară, făcându-le viaţa insuportabilă, şi le acorda viza de părăsire definitivă a ţării natale, chiar împotriva voinţei acestora.\" • akm47
08-12-2008, ora 01:33 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
sa ne ierte d-zeu pe toti, fiecare suntem datori cu o moarte, poate a facut si lucruri bune, dar daca securitatea si comunistii au \"persecutat\" anumiti oameni, nu au facut-o degeaba. securitatea ne-a protejat, indiferent cum se vad actiunile ei, putini sunt cei care vor recunoaste vreodata acest lucru. daca Ticu Dumitrescu a avut probleme cu securitatea inseamna ca a luptat impotriva poporului roman de fapt, mai mult sau mai putin. inseamna ca nu a fost de acord cu nationalizarea bunurilor asa-zisilor \"intreprinzatori romani\" de la acea vreme(cu siguranta a facut si el parte dintr o asemenea famile de mosieri), care daca mergeai sa lucrezi la stransul strugurilor de pe mosia lui, iti punea botnita la gura, ca nu cumva sa inghiti o boaba din recolta lui(erai tratat ca un caine). despre aceste lucruri nu se spune insa nimic. acestia sunt oamenii cu care structurile comuniste au avut treaba, cei care au exploatat oamenii si cei care dupa aceea au sustinut aceasta categorie de oameni de nimic. de ce nu se vorbeste despre realitatea crunta de la acea vreme? • dan voiculescu
07-12-2008, ora 15:57 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Un erou al luptei anticomuniste se stinge cand romania avea nevoie de el. Cine mai demasca, prin atitudine, luari de pozitii, marsaviile unei perioade negre din istoria noastra? Cati mai au curajul sa o faca? Cei care au crezut in ideile sale despre demnitate, libertatea de exprimare, cei care au sperat si inca mai spera in demascarea tradatorilor de neam si tara nu-l vor uita niciodata. • marius
06-12-2008, ora 08:30 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
A murit utimul mare luptator antisecurit si anticomunist.Va ramane alaturi de Coposu in inimile noastre, ca adevarati romani care au luptat pentru o reala democratie. • Andrei
05-12-2008, ora 22:17 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
S-a dus ultimul anticomunist autentic si eficient din Romania. Dormiti linistiti, delatori ai Securitatii,caci plata voastra multa va fi in ceruri! Cred ca s-a stins intr-o apocaliptica tristete, vazand ca lasa in urma serpii securisti intacti, conducand destinele tarii. Nu mai stiu, zau, ce se mai poate face. • Mariana.
05-12-2008, ora 21:26 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! • MAPN
05-12-2008, ora 16:02 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
L-am cunoscut personal.Prin intermediul socrului meu.Mergi cu bine nea Ticule....Multumesc ptr tot ce ai facut ptr noi. • akm47
05-12-2008, ora 15:11 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Acum sa speram ca-si va gasi linistea, fiindca in lumea noastra a primit de cele mai multe ori nepasare si durere! Pacat ca timpul nu a mai avut rabdare cu el sa poata termina ce a inceput...demascarea celor ce se pretind azi mari democrati si care ne dau lectii de morala! • tzutzu
05-12-2008, ora 15:06 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
A trecut in nefiinta un luptator roman adevarat. D-zeu sa-l odihneasca. • Albatros
05-12-2008, ora 14:30 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
un erou al poporului roman ,un om de o demnitate inalta,atat el cat si corneliu coposu si petre tutea si multi alti sunt acei oameni de care romania avea nevoie mai mult ca oricand...dumnzeu sa-l odihneasca in pace • dordero
05-12-2008, ora 14:10 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
O veste cumplita pentru poporul roman Acest simbol de demnitate al neamului romanesc s a dus sa se intalneasca cu un alt erou al neamului nostru Coposu Tragedia estec si mai mare ca acesti corifei nu pot fi inlocuiti Dumnezeu sa l odihneasca • ioan
05-12-2008, ora 13:35 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
dumnezeu -sal odihneasca • sever
05-12-2008, ora 12:21 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
