Ştefan Iordache a fost, marţi, pentru ultima oară la teatru. Zeci de oameni i-au spus, cu durere în suflet, "Rămas bun, maestre!". Pentru câteva ore holul Teatrului Naţional din Bucureşti a devenit neîncăpător, iar cuvintele au fost înăbuşite de lacrimi. I-au fost alaturi colegi de scenă, prieteni şi admiratori. Ne-a lăsat o moştenire de nepreţuit: zeci de roluri interpretate magistral, cu o voce al cărei timbru va rămâne inconfundabil.
Un om pe care Dumnezeu l-a hărăzit scenei şi care şi-a urmat chemarea cu dăruire, talent şi modestie.
Peste 40 de ani de carieră. Săli pline şi bilete rezervate cu zeci de zile înainte. Condiţia unui artist complet, pe care viaţa l-a răsfăţat cu talent cât pentru zece.
Ştefan Iordache s-a născut în 3 februarie 1941 la Calafat. La începuturi, a jucat la Teatrele din Reşiţa, Timişoara şi Constanţa ca mai apoi să fie aplaudat la Bucureşti şi în lumea întreagă.
Stradania si talentul i-au fost răsplătite cu numeroase distincţii. În 1984 câstigă Premiul ACIN , în 2001 Premiul UNITER. De asemenea a fost primul actor care a primit premiul "Aristizza Romanescu", al Academiei Române.
Şi-a potrivit perfect vocea şi pe note şi a cantat în duet cu Gheorghe Dinică, Nelu Ploieşteanu, Monica Anghel ori Sanda Ladoşi.
