La câte încercări și clipe grele este pus sufletul de om! Îngândurat, cu fruntea plecată, cere iertare și ridică ochii către Dumnezeu, nu-și pierde nădejdea.

 

Să fim blânzi, iertători, înțelepți, puternici și frumoși. În căsuța sufletului nostru, ne regăsim totdeauna rostul vieții.

”Trandafir și-o floare, inima mă doare, Dar nu știu de ce? Trandafirule...”

Cât de importantă este sănătatea! Suntem toți în măinile Bunului Dumnezeu! Cu ascultare și înțelepciune, trecem ”vămile” acestor timpuri, întunecate și grele. Dar, poate înțelegem prioritățile și adevărul acestei perioade a vieții noastre. Această încercare, cumpănă grea, poate schimba și așeza în ”vadul” firesc, valorile și echilibrul real al lumii?

Poate căutăm cu ”ochii sufletului” mai mult.

Trecem, trecem și peste această negură!

”Ploștinioare munte-nalt , O viață tot te-am urcat! / Ploștinioare, Ploștinioare muntele meu cu izvoare / O să mă usc din picioare, de dorul tău Ploștinioare!”

Cuvănt de respect și prețuire pentru Televiziunea Română - rămâne casa de suflet a nașterii mele, în arta căntului și a bogățiilor tradiționale ce cu drag și devoțiune le-am adus, spre a fi tezaurizate și redate apoi lumii.

Bucurii, tristeți și iarăși bucurii, am trăit o viață împreună cu profesioniști din Televiziunea Română, realizănd momente ce rămăn ETERNE prin mesajul IMAGINII și ARTEI MUZICII!..

Aleasa prețuire!

Angelica Stoican

***

Dincolo de cântecul Angelicăi Stoican au fost gândurile, preocupările și grija permanentă de a aduna și conserva neprețuite comori folclorice din frumoasa zonă a Mehedințiului.”Desculță fără basma, mă mir unde m-oi ducea..”

Născută în Prejna, un sat de sub munte, Angelica Stoican a moștenit de la bătrânii împovărați de ani și înțelepciune, tainele rânduielilor sătești, preluând de la ei zestrea de aur a muntenilor mehedințeni. Aceste plaiuri minunate din Munții Mehedințiului, pline de neprevăzut, au fost însuflețite de glasul cald al celei care avea să devină emblemă a zonei.

“Cucu-i cuc și-i singurel și poartă dorul cu el / Numai mierla-i sora lui, are grija de trei pui!”

A dăruit publicului doina cea de dragoste, de dor sau durere, cea de pribegie și înstrăinare ori de singurătate, a dăruit din preaplinul sufletului multă dragoste, prin excepționalele și valoroasele ei cântece de-acasă.

Și ce frumos spune Angelica: “Sufletul și doina, nu poate să mi le ia nimeni...eu, singură le dăruiesc iubirii și lumii”.

Dr. Maria Tănase Marin