„Nu ţin cu dinţii de funcţie, pentru că nu ea mă definește, ci ceea ce las în urmă”

TVR.RO | Joi, 22 Octombrie 2020
Pe 24 octombrie, ora 10:00, Daniela Zeca Buzura l-a avut invitat la ’’Mic Dejun cu un Campion’’ pe Adrian Majuru, istoric, antropograf, profesor şi jurnalist, managerul general al Muzeului Municipiului Bucureşti. | VIDEO

’’Dosarul urban al Ţărilor Române poate fi cercetat pentru ultimii 300 de ani, iar interlocutorul nostru urmăreşte această temă cu profunzime: obiceiurile culinare, intimitatea, profesiile, felul de a se distra - tocmai pentru a restitui farmecul unei lumi dispărute’’ – spune Daniela Zeca Buzura în deschiderea ediţiei de astăzi la Mic Dejun cu un Campion.

La doar 52 de ani, aşa cum este normal de altfel pentru recunoaşterea meritelor profesionale în carieră, Adrian Majuru este managerul Muzeului Municipiului Bucureşti, funcţie prin care administrează 20 de imobile – muzee şi case memoriale.

(w640)

În egală măsură, Adrian Majuru este profesor-invitat la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ’’Ion Mincu’’ din Bucureşti, un colaborator fidel şi serios al mai multor publicaţii şi un pasionat cercetător al ’’geografiei umane’’, temă cu care şi-a dat un redutabil doctorat în domeniu. Un profesionist cu multe proiecte, care şi-au arătat valabilitatea, cel puţin în cei mai recenţi trezeci de ani ai României postdecembriste şi un atent observator care pune sub lupa istoriei, fizionomii şi comportamente care definesc societatea românească aşa cum a fost, este şi ar trebui să fie.

’’Perseverenţa ne scapă de frică’’ se pare că este crezul care l-a mobilizat pe Adrian Majuru chiar şi în momentele mai puţin faste, în care destinul instituţiilor care administrau patrimoniul nu era cel mai fericit. A perseverat. A crezut. A acţionat.

Lipsite de interes, şi, pe cale de consecinţă, de resurse materiale şi financiare adecvate rolului pe care ar fi trebuit să-l aibă, deseori conduse de oameni care-şi consumaseră vitalitatea şi interesul profesional, aceste instituţii de cultură bucureştene păreau din ce în ce mai prăfuite şi ieşite din circuit. Nu numai ca flux de vizitatori, dar şi ca funcţionare, ca programe culturale, expoziţionale, educaţionale. Erau parcă încremenite în timp şi, parcă fără să sesizăm, lumea se schimbase.

Adrian Majuru a ştiut cum să le pună din nou pe hartă, cum să le facă să devină o alternativă pentru petrecerea unui timp de calitate, pentru educaţie, pentru ca muzeul să fie, cu adevărat, o ’’şcoală altfel’’. Spaţiul muzeal a devenit prietenos, a căpătat strălucirea pe care n-a avut-o niciodată.

Expoziţiile sunt acum creative şi interactive, sunt însoţite de cele mai multe ori de cataloage şi albume serioase – adevărate instrumente de studiu şi documentare -, concepute de specialişti care şi-au redescoperit entuziasmul. Clădirile au intrat, rând pe rând, cu ajutorul fondurilor europene şi al administraţiei locale, într-un amplu proces de restaurare şi echipare. Proiectele punctuale, digitalizarea, reconfigurarea expunerii, extinderea activităţilor, performanţa cercetătorilor, muzeografilor, conservatorilor, restauratorilor din cele mai diverse domenii, deschiderea către public, accesibilitatea şi transparenţa, training-ul angajaţilor, stima de sine a celor care lucrează în sistem, deschiderea unor noi sedii, toate acestea au fost elemente care au făcut din Muzeul Municipiului Bucureşti (cu toate instituţiile componente) un brand de excelenţă al capitalei. ’’Oraşul este un jurnal colectiv’’ – spune Adrian Majuru, cu convingere.

(w640)

Dar pentru ca aceasta să se întâmple a fost nevoie de un om cu o viziune pe termen lung, un specialist îndrăgostit de meseria lui, nu mai puţin pretenţios şi dur în decizii, care s-a priceput să dirijeze cu fermitate şi diplomaţie un mamut instituţional.

Pare un om modest şi liniştit dar, Adrian Majuru, şi-a impus un program de lucru şi de cercetare susţinut, cu ţinte precise şi cu rezultate palpabile. Scrie, conferenţiază, este deseori invitat în ţară şi peste hotare. Este activ, energic, dedicat, premiat.

’’Era prin 2005, când, în grila TVR Cultural intra ’’Arta.ro’’, un magazin cultural cuprinzător care avea la fiecare ediţie un invitat care susţinea tema emisiunii, dincolo de rubricile curente. Ediţia cu care am lansat emisiunea l-a avut ca prim invitat pe Adrian Majuru, pe atunci muzeograf la MMB. Ne cunoscuserăm cu mai mulţi ani în urmă, la cursurile anuale organizate de Ministerul Culturii pentru specialiştii din instituţiile din toată ţara. Pe atunci activam ca muzeograf în cadrul Oficiului Naţional pentru Documentare şi Expoziţii de artă. Şi pentru că mi-a lăsat o foarte bună impresie ca specialist şi ca om, am decis să-l invit. A fost un ghid excelent care a expus istoria urbei mai ales prin prisma psihologiei colective, prin mentalităţile şi profilul personajelor care colorau epoca pentru a face un portret coerent unui oraş cu un destin atât de sinuos. Şi nu a fost ultima colaborare. L-am invitat de mai multe ori pentru că ştiam că tema pe care o puneam în discuţie nu avea să pornească de la idei comune, deseori vehiculate, ci avea să aducă mereu ceva inedit spus într-o manieră avizată şi nonconformistă. Mă bucur mult că prietenul şi colegul meu Adrian Majuru este astăzi cel care conduce – într-o conjunctură nu tocmai favorabilă culturii – destinele unui muzeu atât de complex. Este omul potrivit, la locul potrivit’’ – Ileana Ploscaru Panait – producătorul emisiunii.

Aşadar, seriozitatea profesională, managementul unui complex de instituţii care stau sub administrarea Muzeului Municipiului Bucureşti, abilitatea de a gestiona mijloace, oameni şi situaţii, diplomaţia abordării unor contexte, nu o dată contondente, dar şi pariul – câştigat – cu profesioniştii adevăraţi care cred în meseria lor, au făcut din Adrian Majuru, un om respectat şi unul dintre cei mai tineri specialişti care-şi merită pe deplin, locul pe care îl ocupă. ’’Nu ţin cu dinţii de funcţie, pentru că nu ea mă defineşte, ci conţinutul ei, ceea ce las în urmă’’ îi mărturiseşte Adrian Majuru, Danielei Zeca Buzura, amfitrionul emisiunii ’’Mic Dejun cu un Campion’’.

Portret de artist: CAROL POPP DE SZATHMÁRI

(oar_w460)

’’Carol Popp de Szathmári, desenator și acuarelist’’ este o expoziţie organizată de Muzeul Municipiului Bucureşti care prezintă în spaţiul casei – atelier al soţilor Frederic şi Cecilia Cuţescu Stork o preţioasă selecţie de 20 de lucrări de grafică, care necesită condiţii speciale de conservare. Sunt obiecte de artă unice şi fragile, speciale prin valoarea lor artistică şi prin mărturia documentară asupra epocii contemporane artistului.

Pictor şi gravor, fotograf şi documentarist, Carol Popp de Szathmári, a fost o personalitate creatoare care a lăsat în urma sa un însemnat patrimoniu: s-a numărat printre primii zece fotografi din Europa de la sfârşitul secolului XIX, într-o perioadă în care această nouă modalitate de captare a imaginii era la primele ei experimente. Prin mărturiile pe care le-a consemnat în lucrările sale de desen, gravură, pictură şi fotografie realizate în urma deselor călătorii pe care le-a întreprins, Carol Popp de Szathmári, a ilustrat societatea românească a secolului XIX care, altfel, ne-ar fi rămas necunoscută.

Desenează şi pictează multe peisaje Szathmári fiind considerat, în istoria artei autohtone, drept părintele acuarelei moderne. De-a lungul vieţii a realizat un număr impresionant de portrete de ţărănci sau ţărani purtând costume tradiţionale, redate în detaliu – o sursă documentară nepreţuită pentru contemporani dar şi ale Familiei Regale şi aristocraţiei româneşti.

Carol Popp de Szatmari a fost un adevărat cetăţean al lumii şi una dintre acele personalităţi care a avut o influenţă de necontestat în istoria artelor şi a fotografiei.

Recomandare de lectură din raftul Librăriei Cărtureşti: ’’Istoriile alimentaţiei’’ de Jacques Attali, un volum de sociologie şi antropologie, apărut în 2020, la Editura Polirom în Colecţia Plural.

(w640)

Astăzi, când explozia de cooking-show a umplut mapamondul, devenind un format de divertisment televizat din ce în ce mai ’’gustat’’ de public, când la nivel mondial se pune în discuţie risipa alimentară şi poluarea care au adus planeta foarte aproape de colaps, când discursul despre sănătate şi diete preocupă mai mult ca niciodată guverne sau simpli indivizi, când obezitatea a devenit subiectul politicilor publice de sănătate şi când, la polul opus, se moare de inaniţie şi se prevede o reală criză alimentară globală, Jacques Attali este autorul care pune în atenţia cititorilor o carte despre istorie. O istorie a alimentaţiei care lansează întrebări fundamentale menite a răspunde, într-un fel, punctului în care am ajuns acum. Cum spune autorul: ’’Înţelegerea acestei istorii este fundamentală dacă doriţi să vă preocupaţi de propriul dumneavoastră regim alimentar, să mâncaţi sănătos şi bine – şi să salvaţi natura, de care depinde supravieţuirea omenirii.”

***

Difuzare TVR2: sâmbătă, 24 octombrie 2020, ora 10:00

Reluari TVR2: luni, 26 octombrie 2020, ora 10:00

marţi, 27 octombrie 2020, ora 5:00

Difuzare TVR3: duminică, 1 noiembrie 2020, ora 7:55

Difuzare TVRI: sâmbătă, 31 octombrie 2020, ora 9:00

Difuzare TVRM: sâmbătă, 24 octombrie 2020, ora 10:00

TVR +
Canalul TVR YouTube