În anul 2016 se împlinesc 150 de ani de la sosirea lui Carol I, de la întemeierea dinastiei regale și de la promulgarea Constituției din 1866. Sărbătorim aceste evenimente istorice la TVR i,  începând de duminică, 8 mai, de la ora 17:50.

 

Documentarul este disponibil online pe TVR+

Născuţi pe alte meleaguri decât cele româneşti, formaţi în alte culturi, atât  Carol şi Elisabeta, cât şi Ferdinand şi Maria şi-au urmat destinul căsătorindu-se din raţiuni de stat. Au venit în România asumându-şi pe deplin statutul noii patrii, şi-au păstrat identitatea şi… au devenit români.

TVR Internaţional sărbătoreşte aceste momente istorice – definitorii pentru evoluţia ulterioară a ţării – prin difuzarea a cinci documentare despre dinastia regală, prima constituţie modernă,  Expoziţia din 1906 sau biserica mănăstirii Cotroceni. Această colecţie – produsă de Irina Ifrimache – va fi difuzată începând cu ora 17:50, duminică, 8 mai.

Carol și  Elisabeta - Între  datorie şi destin

La 27 de ani, principele Karl von Hohenzollern-Sigmaringen pleacă  de la Dusseldorf către Principatele Române, unde fusese ales ca Domnitor. Va fi Regele Carol I, făuritorul României moderne şi independente, întemeietor de dinastie.  Domnia lui Carol I s-a identificat cu aspiraţiile naţiunii în fruntea căreia a fost ales, îndeplinindu-şi cu succes rolul de monarh constituţional. Primul german devenit român, a reuşit să cucerească independenţa de stat a României (1877) şi să proclame Regatul României (1881).

Regina Elisabeta este  mai cunoscută sub pseudonimul de poetă, Carmen Sylva, o femeie extrem de sensibilă, una din ultimele romantice ale Europei. Venită de pe malurile Rinului, într-o ţară care-i era complet străină, într-o epoca în care rolul de monarh constituţional era aproape o profesiune, Elisabeta de Wied, devenită doamna şi apoi prima regină a României, s-a apropiat de cultura şi spiritualitatea poporului român într-o manieră absolut extraordinară.

Expoziția din 1906

La 6 iunie 1906, se inaugurează la Bucureşti „Expoziţia Generală Română”, organizată la sugestia lui Take Ionescu pentru a marca 3 importante aniversări: 40 de ani de domnie a regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului şi 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian. Au fost alese dealul şi câmpia Filaret, Câmpia Libertăţii de la 1848. Se urmărea relevarea apartenenţei la civilizaţia occidentală – prin latinitate, precum şi evidenţierea progresului realizat de societatea românească în perioada 1866-1906.

Expoziţia a fost amenajată pe o suprafaţă de 42 de hectare, transformate în parc pentru acest scop, cu un lac artificial de 20.000 de metri pătraţi, grădini libere, 60 de palate oficiale, 88 de pavilioane, un parc de arhitectură vernaculară, pavilioane ale Franţei, Austriei, Ungariei, trei pavilioane etnografice destinate industriei casnice din provinciile locuite de românii aflaţi în afara graniţelor naţionale ale statului la momentul expoziţiei (Macedonia, Ardealul, Bucovina şi Basarabia).

Expoziţia a fost deschisă până pe 23 noiembrie, bucurându-se de un succes imens. Spaţiul amenajat şi unele pavilioane construite în 1906 (Palatul Cultural, Pavilionul Regal ş.a.) au fost folosite până în anii celui de al Doilea Război Mondial pentru festivităţi municipale, expoziţii naţionale sau industriale.

Ferdinand  și Maria  - Între datorie și destin

Proclamat rege al României sub numele de Ferdinand I şi încoronat ca suveran  al României Mari, Ferdinand şi-a câştigat numele de  cel „Loial” în urma acţiunilor sale de susţinere a interesului naţional.

A fost un om al timpului său, un om puternic, mai ales prin convingerile sale privind îndeplinirea până la capăt a datoriei faţă de ţara peste care domnea : „Germanii zic :Germania mai presus de toate. Eu am zis: datoria mea, mai presus de toate”. Devenit rege, Ferdinand şi-a dovedit capacitatea de a conduce ţara în momente cruciale. Intrarea Romaniei în război, alături de statele membre ale Antantei constituie piatra de încercare a loialităţii monarhului care şi-a călcat pe inimă, dar şi-a ţinut angajamentul  asumat în faţa Parlamentului ţării de a fi „un bun român”.

Din punct de vedere al sacrificiilor personale, pentru interesul general al statului, a avut mai mult de suferit. A fost nevoit sa renunţe la proiectata căsătorie cu fiinţa iubită – Elena Văcărescu – şi obligat să o accepte ca soţie pe Maria de Edinburg .
Regina Maria a marcat viaţa politică, socială şi culturală a României, vreme de mai bine de 50 de ani. Englezoaică devenită româncă, a avut un rol decisiv în făurirea României Mari, la 1918. A luptat pentru interesele României în plan extern, fiind un adevărat ambasador al ţării în perioada Conferinţei de Pace de la Paris, militând pentru recunoaşterea internaţională a României Mari, după primul război mondial.

Ziduri vechi-zidire nouă – Memorialul Cotroceni

Ridicată în 1682 de către domnitorul Ţării Româneşti, Şerban Cantacuzino, biserica Mănăstirii Cotroceni a supravieţuit timpului trecând prin cutremure şi  incendii. În anul 1984, biserica a fost demolată într-o singură noapte. Din ctitoria cantacuzinească au rămas coloanele, capitelurile, ancadramentele din piatră sculptată, pisaniile ce au fost duse (pentru totdeauna, s-a crezut mult timp) la Cernica, la Muzeul Naţional de Artă (mutate apoi la  Muzeul Naţional Cotroceni).

Încă din 1950, biserica fusese (aproape) închisă cultului, în interiorul ei funcţionând un muzeu de artă religioasă în al cărui patrimoniu se aflau obiectele de cult, vasele şi veşmintele sfinte donate de Cantacuzini sau achiziţionate de egumeni. Printr-un efort deosebit, s-a reuşit salvarea lor după cum au fost salvate şi pietrele de mormânt ale ctitorilor (ca şi osemintele lor, reînhumate în Biserica Fundenii Doamnei).

Documentarul urmăreşte prima etapă a reconstrucţiei bisericii (2003-2004), pe amplasamentul original, dar la dimensiuni mai mici, fundaţia fiind păstrată de la construcţia anterioară.

Jurământ de credință – soarta unui suveran

Regele Mihai I s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia. Este fiul Regelui Carol al II-lea şi al Reginei Elena.  A fost rege al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. Este singurul supravieţuitor dintre foștii şefii de Stat europeni activi din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.